Ce reprezinta antreprenorul pentru societate?

"Daca am vazut mai departe decat altii, este pentru ca am stat pe umerii gigantilor" - Isaac Newton

Antreprenor se poate numi acea persoana care, vazand dincolo de ceea ce nu este in mediul sau, isi imagineaza si pune in aplicare o noua cale de a face un lucru. Principala caracteristica a antreprenorilor este ca pot sa isi imagineze sisteme intregi, si modul lor de functionare eficienta, fara a avea nevoie de vreun stimulent exterior. Aceasta este pur si simplu o capacitate pe care unii oameni o au si poate fi cizelata apoi prin studiu sau prin practica.
Nu este necesar ca un antreprenor sa provina dintr-un anume mediu pentru a avea succes, atat timp cat el stie foarte bine ce vrea si este mereu in cautarea solutiilor.
Antreprenorii pot fi de doua feluri: mimetici, sau inovatori. De cei mimetici nu voi discuta in acest articol, pentru ca ei sunt cei care copiaza un model de afacere care a functionat intr-un mediu similar cu cel in care se afla si il aplica. Antreprenorii inovatori, in schimb, sunt aceia care isi folosesc imaginatia pentru a dezvolta o afacere si gasesc mijloacele necesare pentru a o crea. Mare parte dintre inovatiile radicale ale umanitatii au fost gandite de oameni care au vazut dincolo de limitele impuse de simturi. Perfectionate si rafinate de catre antreprenori sau de alte firme, aceste inovatii luate impreuna au imbunatatit standardele de viata dincolo de ceea ce si-ar fi putut imagina inaintasii nostri. Printre exemple se afla automobilul si avionul; telegraful, care a dus la inventarea telefoniei si in cele din urma a internetului; generarea electricitatii, ce a transformat total modul in care traim si muncim; aerul conditionat, care a imbunatatit semnificativ calitatea muncii, implicit si economiile nationale in tari cu climat foarte cald, unde temperaturile nu permiteau angajatilor sa munceasca destule ore pe zi.
Diferenta dintre antreprenori si firmele mari este ca cele din urma vin pe piata cu inovatii de dezvoltare, adica dezvolta un produs doar cate un pas, aducandu-l intr-un stadiu usor de digerat de catre clientela deja creata, astfel avand certitudinea ca noul produs se va vinde cel putin la fel de bine ca precedentul (evident si firmele mari pot sa dea gres cu aceasta abordare si pot scoate pe piata produse care au rezultate catastrofale). Antreprenorii, in schimb, nu au nimic de pierdut daca testeaza piata cu un produs revolutionar care ei cred ca va fi util societatii, iar uneori aceasta mentalitate poate sa le aduca castiguri uriase.
Castigul este intotdeauna scopul antreprenorului, si acesta se obtine in urma punerii in practica a unei idei foarte bune; insa nu intotdeauna o idee vine de la o singura persoana. De cele mai multe ori se intampla ca doua sau mai multe idei, care luate individual nu valoreaza foarte mult, sa fie folosite impreuna pentru a da nastere unei noi idei, ce va asigura un castig foarte mare celor care au pus-o in practica.
O economie care promoveaza inovatiile, indiferent de domeniul de referinta, este combinatia bine echilibrata dintre capitalismul firmelor mari si cel antreprenorial. In acest tip de economie, antreprenorii sunt incurajati prin legislatie permisiva si diverse avantaje din partea statului sa aduca pe piata cat mai multe inovatii, care apoi vor fi dezvoltate, promovate si comercializate la un pret rezonabil de catre firmele mari. Evident, acest tip de capitalism combinat trebuie sa fie sustinut de legi care protejeaza cu tarie drepturile de autor, pentru a oferi antreprenorului care a venit cu ideea respectiva partea care i se cuvine din castiguri. Acest model economic avantajeaza cel mai mult consumatorul, pentru ca are acces la cele mai noi tehnologii si produse inovatoare cel mai repede si la un pret mai bun decat ar fi putut oferi o firma aflata in stadiul de dezvoltare. Acest tip de economie, care incurajeaza oamenii sa isi puna in practica spiritul antreprenorial, si ii rasplateste pe cei care au intr-adevar ideile bune, ajuta la dezvoltarea umanitatii ca un intreg, pentru ca aceste inovatii, daca sunt aplicabile si in alte tari, vor fi importate si folosite pentru a imbunatati desfasurarea activitatii economice locale. Acest lucru inseamna crestere economica la nivel national, si ascensiunea nivelului de trai.
Antreprenorii sunt cei care aduc mare parte a ideilor bune, inovatoare, iar firmele mari sunt cele care pot sa le aduca cel mai repede si convenabil publicului larg. Ei, antreprenorii, sunt cei care sesizeaza oportunitatea de a vinde un produs sau serviciu nou si actioneaza ca atare.

Firmele offshore

"Paradis fiscal". Aceasta este o notiune din care ia nastere ideea de firma offshore. O firma offshore, asa cum este cunoscuta in economie, nu ar mai avea nici un rost daca nu ar fi plasata intr-o tara ce poate fi catalogata drept paradis fiscal.
Evaziunea fiscala internationala nu este un fenomen atat de modern pe cat pare. In Grecia Antica, spre exemplu, insulele din vecinatatea Atenei erau folosite ca depozite pentru stocarea marfurilor comerciantilor, astfel evitandu-se impozitul de 2% practicat de cetate pentru importuri si exporturi. Momentul care marcheaza cresterea importantei paradisurilor fiscale este sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand iau amploare fenomenele de internationalizare si globalizare, si se remarca o multiplicare a numarului filialelor unei societati-mama. Utilizate initial doar pentru extinderea companiei, aceste filiale au devenit curand elementele care permit patronilor sa faca aceleasi tranzactii economice internationale, insa din tari cu fiscalitate redusa, adica taxe si impozite mult mai mici. Banii apoi puteau fi plimbati foarte usor intre conturile filialelor.
Caracteristicile principale ale unui paradis fiscal sunt ca are o economie foarte permisiva, cu taxe foarte mici sau chiar inexistente, cu putine restrangeri asupra firmelor si cu avantaje foarte mari din toate punctele de vedere pentru oamenii de afaceri straini. Aceste tari de tip paradis fiscal de regula nu fac parte din nici un tratat economic international si nu respecta intocmai legile internationale ale comertului. Menirea lor este sa atraga fonduri in tara oferind aceste avantaje fiscale oamenilor de afaceri care doresc intr-un mod legal sa isi scuteasca aproape in totalitate taxele catre statul in care isi desfasoara activitatea.
Dezvoltand paragraful anterior, putem spune ca un teritoriu se poate intitula paradis fiscal daca indeplineste anumite conditii specifice.
Prima si cea mai importanta conditie este sa aiba fiscalitate foarte redusa, sau in unele cazuri chiar nula, asta insemnand ca taxele percepute de stat pentru activitatea firmei se rezuma de regula la o taxa fixa anuala (neplata acesteia va duce la dizolvarea firmei). In functie de cat de mare este aceasta taxa, offshore-urile se deosebesc intre ele, cele mai scumpe fiind considerate alegerea "elitelor".
O alta conditie esentiala este usurinta cu care se poate infiinta o firma de tip offshore. Datorita birocratiei reduse, deschiderea unei astfel de firme nu dureaza mai mult de 24 de ore, iar schimbarea domeniului de activitate sau alte modificari ale actului constitutiv sunt foarte facile.
Confidentialitatea si anonimitatea sunt de asemenea elemente definitorii ale unei economii de tip paradis fiscal. Legile unui astfel de stat permit pastrarea anonimatului patronilor de firme, acestia putand folosi foarte usor "persoane paravan" care sa ii reprezinte in companie. Acest aspect este in multe cazuri conditia de baza pentru luarea deciziei deschiderii unei firme offshore, care de multe ori nici nu necesita prezenta fizica a celui care o infiinteaza.
Un alt avantaj al companiilor offshore este ca acestea pot sa isi pastreze rezervele in orice tip de valuta, iar controalele fiscale sunt foarte reduse. Acest fapt impreuna cu existenta unui sistem bancar putin restrictionat de reglementari duce la un argument viabil pentru catalogarea unui teritoriu ca fiind "paradis fiscal".
Un ultim si foarte important avantaj al unui paradis fiscal este acela ca exista asigurarea prin garantii guvernamentale impotriva riscului privind expropierea si nationalizarea patrimoniului firmei.
Aceste tari gazduiesc institutii de prestigiu menite sa asigure o buna derulare a afacerilor internationale, astfel aici se intalnesc filiale ale celor mai cunoscute banci la nivel mondial, firme de avocatura, de brokeraj, de consultanta, etc. care au ca scop buna derulare a afacerilor din acel teritoriu.
Cateva exemple de teritorii care isi merita titulatura de paradise fiscale pentru firme sunt: Bahamas, Insulele Britanice Virgine, Delaware, Panama, Insulele Cayman, s.a. Vazand galeriile de poze, ne dam seama ca nu doar avantajele fiscale fac aceste tari sa fie paradise, si aproape ca isi justifica menirea de a simboliza Raiul pe Pamant, atat fizic, cat si in domeniul afacerilor.
In schimb, cel mai bun exemplu de paradis fiscal pentru persoane fizice este Elvetia, care este bine cunoscuta pentru sistemul sau bancar considerat cel mai sigur din lume, inclusiv pentru confidentialitatea de care da dovada in legatura cu titularii conturilor sau dimensiunea acestora.
Voi incheia prin a explica cum functioneaza practic aceasta evaziune fiscala utilizand o firma offshore. Daca o firma din Romania de exemplu vrea sa vanda anumite produse intr-o alta tara, ea va trebui sa plateasca la stat impozit pe profitul obtinut, iar daca se doreste ca banii ramasi dupa plata acestui impozit sa fie scosi din firma pentru a putea fi utilizati in scopuri personale, se va plati in plus si taxa pe dividend, deoarece banii nu pot fi scosi dintr-o firma decat sub forma de dividende. Astfel mare parte a profitului va fi data statului roman. In schimb, daca acelasi patron din Romania, isi deschide in anonimat o firma offshore, el inainte sa faca tranzactia finala cu clientul partener din cealalta tara, isi vinde produsul cu un adaos minor, sa spunem 1$ peste costul de productie, din firma lui din Romania, catre firma lui offshore din Bahamas sa spunem. Iar apoi, din firma din Bahamas va vinde la clientul final dintr-o alta tara, cu adaosul care si-l doreste. In acest fel, singura suma care va fi impozitata de statul roman va fi acel dolar, iar restul banilor vor fi in siguranta in contul firmei offshore, detinuta evident tot de patronul roman mentionat. Acesti bani pot fi apoi scosi dintr-o banca din tara in care se afla offshore-ul, sau se pot transfera intr-un cont separat din Romania.

Capitalism

Probabil pentru multi notiunea de "capitalism" este una abstracta, imaginandu-si ca are legatura cu afacerile fara a intelege exact la ce se refera acest termen.
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca fara un regim democratic capitalismul nu poate exista (o exceptie mai deosebita fiind China), deorece capitalismul este acel model economic in care persoanele detin afaceri cu capital propriu, si depinde doar de munca lor cat de mult se vor dezvolta. Esential de mentionat aici este faptul ca regimul politic democratic permite oamenilor sa detina in proprietate o afacere, indiferent de obiectul de activitate. Opusul acestei ideologii este sistemul de economie centralizata, unde aproape toate firmele si intreprinderile sunt detinute de stat, iar la conducerea lor nu sunt numiti neaparat oameni competenti, ci mai degraba persoane loiale regimului si partidului.
Putem numi ineficiente economiile centralizate deoarece lucrul cel mai important care determina orice persoana sa isi faca treaba cu simt de raspundere este motivarea, iar regimurile cu economii centralizate nu motiveaza angajatul. Aceasta atitudine generala afecteaza economia nationala si determina neatingerea potentialului economic maxim. Pentru a compensa aceasta lipsa de competenta in conducerea intreprinderilor, statul infometeaza natiunea, astfel marind rezervele nationale.
In prezent, umanitatea a ajuns in acel stadiu de dezvoltare in care democratia si economia capitalista sunt cele mai firesti regimuri de functionare la nivel de stat. Lucrul cel mai bun pe care il promoveaza o economie capitalista este dezvoltarea, si in special, evolutia tehnologica.
Capitalismul, in functie de tendintele economice care le prezinta, este de mai multe feluri. Cele mai importante modele de capitalism sunt: capitalismul firmelor mari, capitalismul controlat de stat, capitalismul oligarhic si capitalismul antreprenorial. Nici o economie capitalista din lume nu este identica cu alta, fiecare stat exercitand propriul sau model economic, care are in componenta fiecare din cele 4 mari categorii de capitalism, dar in proportii diferite.
Datorita existentei cererii si ofertei, comerciantul este mereu obligat din cauza concurentei sa presteze servicii de calitate din ce in ce mai buna, sa vanda tot mai ieftin si sa isi diversifice serviciile sau produsele vandute. Aceasta evolutie a produselor poate fi atinsa in special prin metode tehnologice noi de productie, instruire a personalului si largirea pietei de desfacere. De aceea, regimurile capitaliste, prin definitie, incurajeaza indirect dezvoltarea de noi tehnologii, noi tehnici de productie, si instruirea cat mai precisa a angajatilor.
O urmare fireasca a capitalismului este internationalizarea si ulterior globalizarea. Diferenta dintre cele doua este ca internationalizarea se refera la crearea de legaturi economice intre state datorita nevoilor reciproce pentru materii prime, produse, servicii, cunostiinte, etc., pe cand globalizarea vizeaza mai mult legaturile dintre companii si nevoile directe ale acestora de a colabora pentru a avea activitate economica mai eficienta.
In continuare, voi descrie in mare fiecare model de capitalism.
Capitalismul controlat de stat: este acel tip de capitalism in care statul, prin legislatie si anumite reglementari specifice poate alege domeniile care sa avantajeze mai mult firmele. Astfel legislatia poate incuraja deschiderea afacerilor intr-un anumit domeniu, pe cand poate descuraja afacerile din alt domeniu. De regula acest model de capitalism nu asigura crestere economica intr-un mod sustinut, deoarece piata de capital are nevoie de libertate pentru a evolua in mod natural in directia cea mai profitabila in functie de vremuri, tendinte sau oportunitati.
Capitalismul oligarhic: este modelul de capitalism in care dominante sunt una sau mai multe familii, care detin marile intreprinderi din acel stat. In multe tari (Romania fiind una dintre ele), aceste familii fac parte si din clasa politica si combina capitalismul oligarhic cu cel controlat de stat pentru a creea mediul potrivit dezvoltarii afacerilor personale. Un exemplu de capitalism dominant oligarhic este acela din tarile arabe, unde anumite familii regale detin marile afaceri cu petrol, iar profiturile uriase le-au permis sa-si extinda afacerile pana in stadiul in care au devenit proprietari de companii de top competitive in aproape toate domeniile.
Capitalismul firmelor mari: este acel tip de economie capitalista unde dominante pe piata sunt cateva companii puternice, de obicei multinationale, care au o vechime de minim 50 de ani si care au devenit un brand foarte vechi si cunoscut. Aceste firme sunt deosebite pentru ca la un moment dat au fost subiectul inovatiei si au adus un tip de produs sau serviciu revolutionar pe piata (ex. Apple, Wal-Mart, McDonald's etc.).
Capitalismul antreprenorial: probabil cel mai important tip de capitalism, acesta este acel tip de economie unde se promoveaza noul, inovatia si ideile proaspete. Antreprenorii sunt cei care isi deschid noile afaceri, fiind astfel nevoiti sa intreprinda o activitate economica eficienta pentru a rezista pe piata. Acestia sunt cei care pun in aplicare noile tehnici si tehnologii de productie si sunt cei care aduc mare parte dintre inovatiile din societate.
Dupa parerea multor economisti, cel mai bun model de capitalism este o combinatie intre capitalismul firmelor mari si capitalismul antreprenorial, deoarece antreprenorii sunt cei care au in mare parte ideile noi, iar firmele mari au resursele financiare sa le puna in aplicare si sa ofere la scara larga si intr-un mod rentabil pentru consumator aceste noi produse. De asemenea, aceasta combinatie ar asigura si crestere economica la nivel national, deoarece promoveaza tehnologiile noi, tehnici mai ieftine de productie, cercetarea si dezvoltarea.