Cheia Irlandei pentru reforma economica

"O cabana cu multa mancare este mai buna decat un castel infometat" - zicala Irlandeza

Probabil una dintre tarile cel mai putin aduse in discutie atunci cand vine vorba de exemple ale reformei economice de succes este Irlanda care, cu siguranta, isi merita locul in aceasta categorie de state. Locuitorii acestei tari sunt un popor vesel, foarte bine educat si, dupa cum se spune in folclorul national, norocos.
Desi a fost prima tara euopeana care a declarat ca se afla in recesiune in 2008, si a intampinat multe dificultati economice incepand de atunci, eu voi discuta in acest articol despre mutarile care i-au adus Irlandei mari beneficii economice in perioada anilor '90.
Voi incepe articolul prin a descrie pe scurt istoria ultimului secol al acestui stat.
In perioada anului 1920, Irlanda s-a confruntat cu puternice bariere economice precum tarifele si taxele foarte mari la importuri si exporturi si incercarea statului de a reduce importurile prin legislatia specifica. In timpul razboiului economic din anii '30 cu Marea Britanie, Irlanda a avut o perioada foarte grea si a intampinat mari dificultati de functionare economica. In anii '50, peste 400.000 de oameni eu emigrat din tara. A devenit astfel tot mai clar ca Irlanda nu se putea intretine in totalitate singura din punct de vedere economic, avand o economie nationalista si fara nici un fel de interventie din exterior. In timp ce restul tarilor europene inregistrau cresteri economice anuale, Irlanda stagna din acest punct de vedere.
Schimbarile politice necesare au fost aduse laolalta intr-un act oficial numit "Economic Development", publicat in anul 1958, prin care se dorea sa se obtina un comert cat mai liberalizat, investitii straine si crestere economica la nivel national. Acest act oficial venea cu noi reglementari ce se aflau in antiteza cu vechile legi care incurajau restrangerea economica si reducerea cheltuielilor interne.
In anii '70 populatia Irlandei a crescut cu 15%, venitul national a crescut cu o rata anuala de aproximativ 4%, iar numarul persoanelor angajate a crescut cu aproximativ 1%, insa faptul cel din urma s-a datorat in mare parte locurilor de munca create de catre stat in aceasta perioada. Pana la inceputul anilor '80, aproximativ o treime din numarul persoanelor angajate lucrau in domeniul public. Datoria publica si deficitul bugetului de stat al Irlandei au crescut insa in continuare, fapt ce a condus la criza economica nationala din 1980.
In anii '80 problemele economice ale Irlandei s-au aprofundat, angajatilor cu venituri medii li se luau 60% din salarii sub forma de taxe si impozite, rata somajului a crescut la 20%, iar rata de emigrare anuala a depasit 1% din valoarea populatiei. Era foarte clar ca situatia economica a Irlandei se afla atunci intr-un punct critic si ca trebuiau luate niste masuri drastice, pentru a aduce din nou aceasta tara pe linia normala de plutire.
Schimbarea a venit in anul 1987, cand partidul de centru-dreapta Fianna Fáil (care in traducere libera inseamna "Razboinicii lui Fál", Fál fiind un nume legendar pentru Irlanda) a redus cheltuielile publice, a micsorat foarte mult taxele si a incurajat concurenta. In scurt timp, au inceput investitiile masive in tara din partea firmelor straine puternice. Dupa valul de investitii al marilor companii din domeniul aviatiei, in 1989 Intel a investit in Irlanda si a fost compania din domeniul IT deschizatoare de drumuri in acest sens. Companii precum Google si Microsoft s-au alaturat lui Intel imediat si si-au investit banii in aceasta tara cu taxe scazute, conditii legislative convenabile business-ului si care gazduia un popor cu un inalt grad de civilizatie si educatie. Din acel moment, Irlanda a devenit tinta investitiilor multor companii mari din lume, pentru ca aici exista un echilibru dintre mediul economico-legislativ avantajos si gradul ridicat de civilizatie al populatiei locale. Nici o alta tara de tip paradis fiscal nu ar fi indeplinit acele conditii la fel de bine cum o facea Irlanda. Incepand cu acei ani, Irlanda a fost recunoscuta ca fiind un adevarat centru international in domeniul tehnologiei si IT-ului. In acea perioada s-a facut o intelegere intre toate partidele participante la guvernare, prin care scopul comun al acestora era cresterea economica sustinuta si constanta la nivel national.
In perioada 1985-2002, numarul locurilor de munca din sectorul privat a crescut cu 59%, iar economia a trecut de la a fi bazata pe agricultura, la a fi o economie ale carei fundatii erau cunoasterea si pregatirea profesionala, fiind concentrata pe servicii si tehnologii de varf.
Intre anii 1995-2000, Irlanda a fost numita "Tigrul Celtic" (aceasta denumire facand referire la Tigrii Asiatici - Hong Kong, Singapore, Koreea de Sud si Taiwan). Aceasta perioada a fost una de crestere economica puternica pentru aceasta tara. Un element esential al cresterii economice a Irlandei il reprezinta exporturile si se datoreaza in principal faptului ca foarte multe companii straine au investit aici, construindu-si fabrici si puncte de lucru.
Un studiu facut in 2005 de publicatia "The economist" a avut ca rezultat faptul ca Irlanda este tara cu cel mai inalt grad de calitate a vietii.
Ceea ce eu cred ca este important de retinut din acest articol este faptul ca legislatia are o foarte mare importanta pentru modul in care se desfasoara economia unui popor. Legislatia unei tari trebuie sa fie in primul rand gandita astfel incat sa avantajeze locuitorii si sa aduca cat mai multe beneficii economice la nivel de natiune. In cazul Irlandei, modificarea legislatiei a dus la atragerea a numerosi investitori straini, la crearea de noi locuri de munca, la accesul la cele mai noi tehnologii, la imbunatatirea infrastructurii si la cresterea nivelului de trai in general. Sunt de parere ca miscarile pe care le-a efectuat Irlanda in acea perioada au fost inteligente si au fost facute privind spre viitor, iar aceste mutari au adus acestei tari o perioada de puternica crestere economica si au propulsat-o la acea vreme printre tarile cu economiile cele mai de succes.

Comertul international

Unul dintre cele mai bune lucruri care se poate intampla unei firme este sa inceapa sa exporte ceea ce produce. Fie ca este vorba de un produs sau serviciu, exportul este benefic deoarece astfel se face o infuzie de valuta in tara firmei exportatoare, iar aceasta valuta se va rula apoi in economia locala.
Exporturile si importurile sunt realizate atat de firmele nationale, cat si de cele multinationale, acesta nefiind un criteriu definitoriu daca o firma poate sa intreprinda sau nu actiuni de import si export. Pentru a face o completare, mentionez ca firmele multinationale sunt acele companii care au sedii si puncte de lucru in mai multe tari, pe cand firmele nationale au sedii si puncte de lucru  doar intr-o singura tara, de regula cea de origine.
Nici o tara din lume nu are capacitatea sa isi produca in mod rentabil absolut tot ceea ce are nevoie populatia sa, asa ca toate tarile sunt nevoite sa aiba activitati de comert international, in urma caruia importa ce au nevoie pe plan intern si exporta ceea ce produc in exces. Acest fenomen se intampla exact la fel cum au inteles acum mult timp oamenii ca este bine sa se specializeze pe productia unui numar mic de produse, dar de buna calitate. Astfel fiecare producator isi pastra cat era necesar din ceea ce producea, iar restul vindea, pentru a putea sa isi cumpere celelalte lucruri de care avea nevoie de la alti producatori specializati. In mod similar, tarile care au clima si formele de relief potrivite, pot de exemplu sa produca predominant cereale, pe care le vor exporta tarilor care nu au aceleasi conditii naturale bune pentru a produce acest aliment.
Din punct de vedere economic, este corect ca raportul dintre importuri si exporturi al unei tari sa fie echilibrat, deoarece acest lucru duce si la un echilibru in economia locala, iar echilibrul economic semnifica faptul ca aceasta tara este o tinta buna pentru investitori. Un factor foarte important pentru a se asigura echilibrul economiei unei tari este stabilitatea economica din punct de vedere legislativ a acelei natiuni. Investitorii sunt de regula foarte chibzuiti, si evita sa investeasca in tari unde legislatia nu le protejeaza cat mai bine investitia, si nu le ofera un sentiment de siguranta. Inca un element care este foarte bine analizat de investitori este nivelul coruptiei din tara in care isi propun sa investeasca, care desi este in scadere in Romania, tot se afla la un nivel foarte ridicat.
Comertul international este foarte util societatii, deoarece asigura o mare varietate de produse pe pietele de consum, iar acest lucru avantajeaza in primul rand consumatorii, care au acces tot mai facil la produsele dorite. Comertul international participa la fenomenul de globalizare si este un lucru bun atat din punct de vedere economic, cat si moral, deoarece imbunatateste relatiile dintre tari si creaza legaturi puternice intre acestea. Mai presus de avantajele economice pe care le ofera, comertul international leaga popoarele intre ele, prin produse, serivicii si ideologii pe care ajung sa le impartaseasca.
Pentru orice firma, contractul in urma caruia incepe sa isi vanda produsele si in alte tari este un moment cheie, pentru ca incepand de atunci compania a devenit una care desfasoara afaceri internationale, si asigura constant o infuzie de bani din strainatate, care, cum am mai mentionat la inceputul articolului, vor intra in rulaj in economia locala si participa la cresterea economica nationala.
Un alt avantaj adus de comertul international este cresterea calitatii produselor oferite, deoarece circulatia marfurilor in lume este mult mai facila, pe masura ce se intensifica activitatile de import-export dintre tari. Prin urmare, un efect important al internationalizarii comertului este disponibilitatea unei game tot mai largi de produse, marfuri si servicii in tot mai multe locuri de pe glob, iar din toate acestea cei mai castigati sunt consumatorii, care au la dispozitie produse la un raport pret-calitate convenabil, datorita competitiei la nivel international dintre firme.

Tarile aflate in stadiul de dezvoltare

Inovatia este abilitatea de a vedea schimbarea ca pe o oportunitate, nu o amenintare.

Desi in ultima vreme, mare parte a lumii civilizate a cunoscut cresteri economice semnificative in mod constant, peste 2 miliarde de oameni traiesc in foamete si nu au siguranta ca vor mai fi in viata in ziua urmatoare. Tristul adevar este ca lumea nu se afla intr-o stare economica atat de buna pe cat am crede noi, cei care stam comod in spatele laptop-urilor. Cu totii am vazut in ce conditii precare traiesc oamenii din unele tari africane, sud-americane, sau asiatice. Este practic de neconceput pentru noi, cei din Romania, care mereu ne comparam cu o Uniune Europeana aflata la un nivel inalt de civilizatie, ca exista tari in care oamenii traiesc azi la fel ca acum 500 de ani.
In acest articol ma voi detasa de subiectele tratate pana acum si voi incerca sa analizez situatia economica a tarilor nedezvoltate, sau "aflate in stadiul de dezvoltare", cum ar spune unii specialisti. Scopul acestui articol este sa ofere o privire de ansamblu asupra economiei mondiale, si sa determine ce este de facut in cazul tarilor mai slab dezvoltate pentru a-si depasi conditia si pentru a iesi din saracie.
Cum am mai mentionat pe parcursul acestui blog, secretul dezvoltarii in cadrul societatilor lumii este sa aiba o doza de antreprenoriat sanatoasa si sa ofere un mediu potrivit aparitiei inovatiilor si a firmelor inovatoare. Conducerile acestor tari au datoria sa creeze mediul ambiant propice dezvoltarii firmelor noi. Acestea sunt cele care aduc ideile proaspete mediului de afaceri si participa la dezvoltarea societatii, a produselor si a serviciilor printr-o gandire inovatoare, neinfluentata de activitati economice intreprinse anterior. In categoria antreprenorilor care participa la schimbarea mediului afacerilor ii includ pe cei inovatori, deoarece cei mimetici sunt acei antreprenori care pur si simplu copiaza un tip de afacere gandit de antreprenorii inovatori. Trebuie sa se inteleaga faptul ca pentru a avea crestere economica, o tara trebuie sa aiba si antreprenoriat inovator, pentru ca acela este de regula cel care stimuleaza exporturile si duce la patrunderea banilor straini in tara. Practic, antreprenoriatul inovator este cel care conduce la progresul societatii si a oamenilor, insa serveste in cea mai mare masura tarii de unde a plecat.
Ideea conform careia unele natiuni sunt "dezvoltate", iar altele nu, dateaza de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand mai multe tari au infiintat o institutie specializata - ce a atins nivelul de entitate economica dominanta la nivel international - numita Banca Mondiala. Misiunea specifica a acestei organizatii este sa promoveze dezvoltarea economica a tarilor aflate in curs de dezvoltare, sau subdezvoltate. Este evident ca formarea unei astfel de institutii a fost singura solutie pentru unele tari care nu aveau absolut nici un punct de plecare catre dezvoltare. Spunand acestea, ma refer inclusiv la tari din Africa unde pana si accesul la apa potabila era - si in unele locuri inca este si in prezent - rezervat doar celor privilegiati. O natiune, pentru a putea sa creeze un mediu potrivnic aparitiei si cresterii firmelor inovatoare cu un grad ridicat de utilitate in societate, trebuie sa asigure populatiei un minimum de conditii de viata, cum ar fi sistemul de canalizare, accesul la electricitate, accesul la educatie si informatie, infrastructura, si lista poate continua. Mediul legislativ care sa incurajeze antreprenoriatul se afla pe locul doi in lista prioritatilor, dupa cele mentionate anterior, in cazul tarilor aflate in stadiul de dezvoltare. Din acest motiv o institutie precum Banca Mondiala era absolut necesara, pentru ca astfel aceste tari inferioare din punct de vedere economic sa poata sa isi puna la punct sistemele interne si sa spere la crestere economica prin investitii inteligente. Ca aceste fonduri sa ajunga unde trebuie si sa fie folosite corect, este indicat sa se intervina cu un set de reglementari din exteriorul tarii vizate, pentru a preveni coruptia locala sa afecteze gradul de eficienta al investitiilor.
Tot in scopul de a ajuta tarile mai putin dezvoltate au aparut si fundatiile umanitare, unele dintre ele avand o putere economica si o influenta deosebit de ridicate la nivel mondial. Acestea introduc bani nerambursabili in tarile subdezvoltate pentru a asigura satisfacerea acelor nevoi bazice precum mancare, apa sau haine, care par ceva absolut normal lumii civilizate, inclusiv romanilor.
In concluzie, din punctul meu de vedere, tarile aflate in stadiul de dezvoltare ar trebui sa isi deschida granitele catre tarile mai dezvoltate din punct de vedere economic, si aici ma refer in special la cele cu un venit pe cap de locuitor ridicat, pentru ca acestea de regula au tendinta sa exporte aceleasi ideologii economice, unde banii trebuie sa revina celor care merita intr-adevar. Acest tip de gandire sanatoasa unde munca, harnicia si inovatia sunt remunerate corespunzator sunt cele care pot propulsa o tara aflata in curs de dezvoltare printre cele dezvoltate chiar si intr-un timp scurt de cateva zeci de ani.

Europa - o economie imbatranita

"Succesul duce la multumire de sine. Multumirea de sine duce la esec. Doar paranoicii supravietuiesc." - afirmatie atribuita lui Andrew S. Grove, cofondator al companiei Intel.

Astazi, Europa este un loc cu o mare varietate de influente culturale, ce provin de pe tot globul. Toate aceste influente culturale duc la abordari diferite din partea natiunilor la probleme economice similare.
Europa este un continent cu o puternica incarcatura istorica, fiind leaganul civilizatiei moderne si gazduind popoare care si-au pus puternic amprenta de-a lungul timpului pe restul planetei, impunandu-si in multe locuri limba, obiceiurile, organizarea politica si modelul economic. De aceea, pe multe continente, in trecut, omul alb era considerat ca fiind superior din toate punctele de vedere, un veritabil stapan al celorlalte rase.
Continentul european, din punct de vedere al economiei, este impartit in doua parti importante: cea estica, si cea vestica.
Partea estica a Europei este cea care a avut de suferit din cauza influentei rusesti de dupa al doilea razboi mondial. Economiile din aceasta regiune, inclusiv Romania, resimt si in ziua de azi urmarile regimului totalitar impus de poporul rus timp de multe decenii. Tot acest timp petrecut in comunism a afectat in mod evident populatia, care inca nu este invatata sa fie in totalitate functionala intr-o economie capitalista. Gradul de coruptie la nivel inalt in aceste tari este foarte ridicat, si este ceva inacceptabil intr-un continent care doreste sa aiba o uniune economica competitiva pe plan mondial printre marile puteri ale lumii. In mod evident, coruptia este factorul care diminueaza cel mai mult cresterea economica la nivel national.
Cealalta parte a Europei, cea vestica, este cea mai puternica din punct de vedere economic dintre cele doua si dirijeaza mare parte din activitatea economica la nivelul Uniunii Europene.
Dupa al doilea razboi mondial, Europa de vest a stat departe de influenta ruseasca si a primit ajutoare economice din partea aliatilor sai americani. Din cauza situatiei economice precare de dupa razboi, o doza puternica de antreprenoriat a fost elementul care a ajutat aceste tari sa iasa din impas. Mai mult din necesitate, popoarele Europei de vest au trebuit sa fie inovatoare si sa porneasca companii cu produse noi pe piata, astfel stimuland economia nationala si ducand la o crestere substantiala in anii de dupa razboi. Problema este ca dupa ce si-au stabilizat economiile, aceste tari au stagnat din punct de vedere al economiei inovatoare si au adoptat progresul treptat, lent, in cadrul unui capitalism al firmelor mari. Este evident ca aparitia si dezvoltarea unor noi companii cum au fost candva Mercedes-Benz in Germania, Airbus in Marea Britanie sau FIAT in Italia ar duce fara indoiala la progresul si improspatarea economiei europene, care este invechita, conservatoare si inflexibila.
Datorita sistemului educational bine pus la punct, mare parte a Europei dispune de profesionisti bine pregatiti din toate domeniile, insa legislatia nu faciliteaza si nu incurajeaza asumarea riscului initierii noilor afaceri.
In luna martie a anului 2000, s-au intalnit toti liderii de stat din Uniunea Europeana, in cadrul Consiliului European de la Lisabona, unde au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona), care avea rolul de a transforma Uniunea Europeana, pana in 2010, in "cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere". Ca obiective principale in cadrul Strategiei de la Lisabona au fost obtinerea unei cresteri economice anuale de 3% la nivelul intregii uniuni, si crearea de 20 de milioane de noi locuri de munca pana in 2010. De asemenea, Agenda Lisabona stabilea o serie de obiective specifice in domenii precum inovarea, intreprinderile, liberalizarea diverselor piete si protectia mediului. Practic, Strategia de la Lisabona a incercat sa copieze o parte din valorile modelului american, din dorinta de a recupera decalajul de productivitate fata de acesta. Cresterea economica nu a ajuns in aceasta perioada la 3%, deoarece aceasta rata preconizata a cresterii economice a fost nerealista, si totodata lumea s-a confruntat cu criza economica din 2008, ale carei urmari se resimt si astazi in Romania.
Fondurile Europene canalizate catre Romania inca de dinainte ca aceasta sa devina o membra sunt o urmare a Strategiei de la Lisabona.
Per-total, in special in aceasta perioada cand aproape toate economiile lumii au fost afectate de criza economica, Europa a avut destul de multe probleme cu economia, mai ales la nivelul Uniunii Europene, insa important este faptul ca aceste lucruri au fost luate in considerare de liderii europeni si ca exista proiecte in desfasurare care sunt menite sa previna aceste situatii economice nefavorabile si sa contracareze efectul acestora.
O mare problema a economiei europene este ca aceasta este foarte rigida, si ca are un ritm foarte lent al adoptarii schimbarilor. Se observa miscarea foarte greoaie in reforma legislatiei si a aplicarii acesteia. Economia incepe insa sa aiba tendinte tot mai pronuntate ale capitalismului antreprenorial, deoarece se adopta legi care incurajeaza initierea de noi afaceri, iar Uniunea Europeana chiar le finanteaza pe cele de succes si care se incadreaza in programele de dezvoltare europeana.
Pentru ca Europa sa ramana o putere economica in continuare pe plan mondial, locuitorii trebuie sa se supuna schimbarii, sa se integreze in noul mediu economic si sa caute sa participe in mod activ la dezvoltarea Europei, ca economie. Cetateanul european trebuie sa devina intr-o mai mare masura antreprenor, si sa incerce sa isi dezvolte propriile idei, si sa obtina profit de pe urma acestora.

Importanta educatiei pentru economie

Este evident ca pentru a spori calitatea populatiei globului, imbunatatirea educatiei este unul dintre factorii de care trebuie sa se tina seama. Nu intamplator o persoana educata este in general mai bine vazuta in societate.
Insa o intrebare buna este: "In ce masura afecteaza nivelul de educare al unui popor economia acestuia?".
Probabil pentru cineva fara nici un fel de studii in economie, nu se poate observa neaparat o legatura directa intre educatie si economia nationala; insa aceasta exista.
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca fara a avea la dispozitie specialisti in ramurile economiei, un stat nu se poate administra. Este datoria economistilor bine pregatiti sa gaseasca solutii pentru administrarea eficienta a bugetelor nationale si a institutiilor statului.
In al doilea rand, fara a exista specialisti in toate celelalte domenii, economistii nu ar mai avea ce sa administreze. Este treaba specialistilor sa gaseasca solutii la diverse probleme din societate prin o profunda cunoastere a domeniului lor de activitate profesionala, iar datoria economistilor este sa transforme aceste solutii in realitati viabile din punct de vedere economic. Colaborarea economistilor cu celelalte tipuri de specialisti este esentiala pentru o administrare productiva, indiferent ca aceasta se petrece la nivelul bugetului de stat, sau in cadrul unei companii.
Un stat poate aborda doua tipuri de educare a populatiei sale: universala si elitista.
O tara care alege educarea universala ca mod principal de pregatire are ca scop prioritar educarea la nivel bazic a populatiei. Adica numarul specialistilor pregatiti in tara va fi foarte redus, iar populatia va fi in general apta de munca bazica, neavand o pregatire temeinica in vreun domeniu. Educarea universala este importanta pentru economie si din alte puncte de vedere decat pregatirea omului pentru muncile simple. De exemplu, in cadrul educatiei de baza se afla si educatia sexuala, civica sau de igiena a individului, si astfel se pot salva bani care ar fi fost investiti de stat in sanatatea sau siguranta publica, din cauza lipsei de educare a populatiei in aceste domenii. Intr-o tara care a ales ca mod principal de educare a populatiei pe cel universal, este necesar sa existe multe unitati de invatamant, asezate in asa fel incat toata populatia sa aiba acces la ele. Factori secundari care participa la facilitarea accesului la institutiile de invatamant sunt infrastructura si transportul, care de asemenea trebuie sa fie bine puse la punct pentru a usura si incuraja elevii sa se deplaseze la scoli. Dintre cele doua modele de educare a populatiei unei tari, cel universal este mai costisitor doarece este un proiect cu o amploare mai mare decat cel elitist.
Axarea pe educarea elitelor se evidentiaza atunci cand un stat investeste mai mult in universitati bine dotate, ofera burse consistente si incurajeaza studiul in profunzime a anumitor domenii. Insa accesul la cele anterior mentionate il au doar elitele, cei care sunt intr-adevar cei mai buni din tara si care au fost dispusi sa depuna eforturi suplimentare fata de colegii lor. Intr-un stat care se concentreaza pe educarea si specializarea elitelor, de multe ori sistemul national de invatamant preuniversitar este slab dezvoltat, astfel este necesara pregatirea in particular a elevilor, iar acest lucru si-l permit doar familiile cu o situatie financiara peste medie.
Cand un stat alege ca mod de educare a populatiei pe cel elitist, efectul este producerea imediata a discrepantelor sociale. Din punct de vedere moral, daca ar avea de ales intre educarea universala si cea elitista, statele ar trebui sa o adopte pe prima pentru a asigura o sansa egala tuturor oamenilor si pentru a facilita accesul la un minim de educatie tuturor cetatenilor.
Pentru a adopta modelul de educatie elitist, un stat trebuie in primul rand sa aiba la dispozitie specialisti in diverse domenii care sa puna la punct sistemul de invatamant si care sa educe la randul lor viitorii studenti. Solutia unui stat care doreste sa dispuna de specialisti este sa ofere burse de studiu in strainatate elevilor eminenti si sa spere ca o parte dintre acestia sa se intoarca in tara pentru a lucra in invatamant, administratie, sau pentru a-si deschide propriile afaceri, stimuland astfel economia nationala. Acest lucru s-a intamplat in India, care la mijlocul anilor '70 a inceput sa ofere burse de studiu in strainatate, in special in Statele Unite, in domeniul IT. In ziua de azi, aproximativ 20% din companiile de IT din cel mai cunoscut centru de tehnologia informatiei din lume, Silicon Valley (SUA), sunt detinute de indieni. Totodata, o parte din studentii care au studiat in strainatate s-au intors in tara de origine, si au pus la punct in India unele dintre cele mai bune universitati de inginerie din lume. Acelasi model a fost adoptat in ultimii ani si de China.
Ca si in toate celelalte aspecte ale vietii, solutia se afla in echilibrul lucrurilor. Astfel se poate afirma ca un model ideal de educatie este unul care sa ofere beneficii atat maselor de oameni, cat si elitelor, asigurand astfel functionalitate economica pe toate nivelele, si oferind sanse egale tuturor cetatenilor.
Concluzionez prin a spune ca educatia este motivul pentru care omenirea a evoluat atat de mult si ca aceasta este una dintre cheile asigurarii cresterii economice la nivel national. Doar daca este bine educat, un popor poate face alegerile bune pentru a se orienta spre noi inovatii, spre o buna administrare nationala si spre ascensiunea pe plan mondial ca economie.

Negocierea in afaceri

Interactiunea umana este esentiala pentru indeplinirea oricarui fel de activitate in cadrul societatii.
O forma de intercatiune umana este negocierea in afaceri, care este unul dintre elementele cheie ce delimiteaza afaceri foarte profitabile de unele modeste sau chiar paguboase. Capacitatea de a obtine cat mai multe avantaje in urma unei intalniri de negocieri diferentiaza oamenii de afaceri intre ei si ilustreaza cine are putere de convingere mai mare pentru a-si satisface propriile scopuri si interese.
Negocierea este o componenta semnificativa in viata agentilor economici, fiind strans legata de inteligenta, intuitia si puterea de anticipare a individului. Totodata, calitatea de a fi un bun negociator trebuie cultivata si cizelata, iar acest lucru se intampla in timp, odata cu experienta.
O etapa foarte importanta pentru sesiunea propriu-zisa de negociere este pregatirea acesteia. Participantii trebuie sa stie foarte bine inainte sa inceapa negocierea ce pretentii au si cu ce doresc sa plece acasa. De asemenea este bine sa se studieze persoana cu care se vor desfasura negocierile, sa se cunoasca informatii despre cultura acesteia, etnia, obiceiurile, tara de origine si nu in ultimul rand, despre firma pe care o reprezinta. O metoda foarte buna de pregatire a negocierilor este simularea modului in care va decurge negocierea prin exersarea acesteia impreuna cu echipa de negocieri. Aceasta trebuie sa stie sa anticipeze orice situatie grea de care s-ar putea lovi in momentul negocierilor. Pentru a preveni dificultatile care ar putea fi intalnite in timpul negocierii, membrii echipei trebuie sa isi foloseasca imaginatia, experienta si inteligenta, acoperind astfel toate teritoriile unde ar putea sa ajunga discutia.
Alte elemente care tin de pregatirea negocierilor sunt locul de desfasurare, asezarea participantilor, decorul, mobilierul, momentul din zi, temperatura incaperii etc. Aceste detalii nu au o importanta foarte mare, insa pot face diferenta in cazul negocierilor stranse, si se pot transforma in avantaje pentru negociatorul care stie sa exploateze orice element din mediul inconjurator pentru a obtine situatii favorabile.
Cazurile de negocieri simple, cu o miza redusa, necesita o pregatire simplificata si rapida, care sa aiba in vedere doar mentionarea obiectivelor proprii si obtinerea informatiilor despre potentialul partener de afaceri.
In opinia specialistilor, primele minute din derularea unei negocieri sunt vitale pentru stabilirea atitudinilor generale si a gradului de influenta a fiecarui negociator. Acele prime minute vor stabili care dintre negociatori va castiga mai mult si care va ceda mai mult in urma negocierii.
In faza de debut a negocierii se va stabili ordinea in care se vor desfasura discutiile, regulile de baza ale negocierii si limitele care trebuiesc respectate de participanti.
In momentul pregatirii tactice, stabilirea pozitiei initiale a negociatorului reprezinta o chestiune de importanta majora. Specialisti in arta negocierii au concluzionat ca trebuie sa ceri mai mult decat poti obtine si sa oferi mai putin decat poti da. Este recomandabil ca in cazul in care partenerul face primul o oferta, chiar daca este avantajoasa, sa fie respinsa. In procesul negocierii trebuie sa se aiba in vedere faptul ca pentru orice se vrea a se obtine, altceva trebuie oferit in schimb.
In timpul desfasurarii negocierilor, partenerii trebuie sa fie atenti la semnalele transmise si sa transforme in ganduri constiente toate micile gesturi ale celuilalt.
Negociatorul nu trebuie niciodata sa fie in totalitate de acord cu partenerul, ceea ce ar exprima slabiciunea, dar nici sa afiseze respingere totala, fapt ce ar opri tratativele. Este bine ca in urma negocierilor sa se ajunga la un consens care sa ofere avantaje ambelor parti.
In cazul intalnirii unei situatii conflictuale, este necesar ca participantii la negociere sa adopte o atitudine calma si sa dea dovada de intelegere si stapanire de sine.
Finalizarea negocierii este practic momentul culminant al intregii discutii, deoarece atunci se reiau pe scurt punctele atinse si se face impartirea finala a "prazii de razboi". In momentul finalizarii negocierii se poate face o ultima oferta avantajoasa pentru cel care o emite, asigurandu-si in acelasi timp partenereul de respectarea celorlalte conditii. Foarte multe negocieri sunt pierdute in momentul incheierii, cand partenerul de negocieri face o ultima oferta si intinde mana pentru a bate palma, afisand prin limbajul trupului ca este ultima sa oferta si ca nu va da inapoi.
In concluzie, putem afirma cu usurinta ca arta negocierii este mai mult decat o simpla etapa in cadrul unei afaceri. Negocierea reprezinta acel proces care ilustreaza faptul ca persoanele mai capabile vor obtine mereu ceea ce isi doresc, oferind in schimb cat mai putin.

Romania - economie de tranzitie

Capitalismul este sistemul economic care s-a dovedit a fi cel mai eficient in ziua de azi. Rezultatul cel mai important al economiei capitaliste este progresul nemarginit de reguli si restrictii, in sensul dorit de piata si adaptat nevoilor umane.
Economiile lumii se impart in 3 categorii importante: economiile dezvoltate (puternice), economiile aflate in stadiul de dezvoltare si economiile slabe.
In acest articol voi discuta despre situatia economica a Romaniei si problemele cu care ne confruntam ca natiune, din punct de vedere economic. Romania se situeaza in categoria tarilor care se afla in stadiul de dezvoltare, iar economia aici este intr-o continua evolutie si reforma.
Factorii care influenteaza o natiune si implicit economia acesteia de-a lungul istoriei sale sunt numerosi. Nu intamplator unele natiuni, sau chiar popoarele care constituie baza populatiilor unor natiuni, au parte de mai mult succes decat altele. Exemple de popoare de succes sunt cele germanice (Germania, Anglia, S.U.A., etc.) sau cele nord-europene (Norvegia, Suedia, Danemarca, etc.), care indiferent de climatul economic mondial, au obtinut constant crestere economica la nivel national si au avut economii si politici bazate pe corectitudine, lipsa coruptiei si o etica a muncii extraordinara. Acesti factori sunt decisivi pentru ca o economie sa functioneze la cel mai inalt nivel si pentru obtinerea de cele mai bune rezultate economice.
Romania este un popor predominant latin, cu influente balcanice, slavone, orientale si foarte putin germanice. Fondul genetic al natiunii noastre este doar unul dintre factorii care afecteaza performanta poporului de a obtine crestere economica puternica. Alti factori precum situatia economiei mondiale, relieful, clima sau tendintele actuale sunt la fel de importanti.
Ceea ce a determinat schimbari majore in economia Romaniei a fost perioada in care aceasta a intrat sub conducere comunista si a devenit o economie centralizata. Nu voi intra in detalii la acest subiect, deoarece exista suficiente relatari despre evenimentele ce au avut loc si succesiunea lor. Important pentru acest articol este de fapt ce s-a intamplat dupa revolutia din decembrie 1989, cand Romania a trecut de la republica socialista la republica democrata.

Ce a determinat evolutia slaba a economiei dupa revolutie?

In primul rand, Romania nu a avut nici un stat cu traditie democratica care sa-si exercite influenta in politica si economia sa, si nu a avut cu adevarat o actiune care sa elimine de la conducere toti fostii membri de partid comunist sau colaboratorii acestuia, asa ca la conducerea tarii au ramas practic aceeasi oameni, care acum se aflau intr-un nou regim politic si care s-au impartit prin diverse partide nou-infiintate. A doua problema importanta care a condus la o evolutie slaba a economiei Romaniei post-comuniste este noua constitutie, creata in 1991 in timpul mandatului lui Ion Iliescu, ce permite o vasta interpretare a legii, permitand astfel aparitia coruptiei. Coruptia este cel mai puternic inhibator al cresterii economice si duce la o evolutie mult sub potentialul maxim al unei natiuni, transformandu-i economia intr-un mecanism ineficient, lent, invechit si neperformant.
In Romania inca functioneaza o forma de capitalism primitiva, cu slabe contributii la bugetul de stat, din cauza desfasurarii activitatilor economice intr-o maniera infranata de institutiile statului si din cauza faptului ca nu sunt oferite privilegii economice celor mai eficienti. Indraznesc sa numesc acest model de capitalism ca fiind unul "de cumetrie".
Practic Romania trece in prezent printr-un continuu proces de transformare atat al economiei, cat si a politicii sale, si se confrunta cu dificultatile specifice acestui proces. Important pentru cresterea economica este sa se atraga investitori straini, insa acestia vor veni numai daca se vor simti incurajati in acest sens. Astfel legislatia trebuie adaptata pentru a determina firme straine sa isi desfasoare activitatea aici, trebuie redusa pana la cote minime coruptia si trebuie sa se creeze o infrastructura buna care sa suporte toate miscarile din interiorul tarii ce vin odata cu cresterea economica.
Din cauza nivelului ridicat al coruptiei din tara, Romania nu se poate lauda deocamdata cu o economie total functionala sau cu faptul ca gazduieste un capitalism eficient, insa anumite mutari importante care sa ajute tara noastra in acest sens au fost facute. Faptul ca am aderat la NATO si la UE este foarte semnificativ pentru evolutia economiei romanesti, si existenta Romaniei alaturi de popoare cu traditie democratica si capitalista in cadrul acestei aliante si uniuni economice duce Romania cu un pas mai aproape de telul suprem, acela de a ajunge printre tarile cu economii dezvoltate, depasind stadiul de tara cu o economie in dezvoltare.
Rolul fiecarui membru al societatii in acest proces de tranzitie este sa fie corect, sa respecte legea si sa caute sa obtina venituri mai mari prin oferirea de servicii si produse de calitate, stimuland astfel economia de piata si determinand intr-o mica, dar importanta masura, crestere economica la nivel national. Numai lucrand impreuna ca un sistem unit si compact vor reusi vreodata cetatenii (fie ca se afla intr-o functie de conducere sau nu) sa imbunatateasca situatia economiei romanesti.

Ce reprezinta antreprenorul pentru societate?

"Daca am vazut mai departe decat altii, este pentru ca am stat pe umerii gigantilor" - Isaac Newton

Antreprenor se poate numi acea persoana care, vazand dincolo de ceea ce nu este in mediul sau, isi imagineaza si pune in aplicare o noua cale de a face un lucru. Principala caracteristica a antreprenorilor este ca pot sa isi imagineze sisteme intregi, si modul lor de functionare eficienta, fara a avea nevoie de vreun stimulent exterior. Aceasta este pur si simplu o capacitate pe care unii oameni o au si poate fi cizelata apoi prin studiu sau prin practica.
Nu este necesar ca un antreprenor sa provina dintr-un anume mediu pentru a avea succes, atat timp cat el stie foarte bine ce vrea si este mereu in cautarea solutiilor.
Antreprenorii pot fi de doua feluri: mimetici, sau inovatori. De cei mimetici nu voi discuta in acest articol, pentru ca ei sunt cei care copiaza un model de afacere care a functionat intr-un mediu similar cu cel in care se afla si il aplica. Antreprenorii inovatori, in schimb, sunt aceia care isi folosesc imaginatia pentru a dezvolta o afacere si gasesc mijloacele necesare pentru a o crea. Mare parte dintre inovatiile radicale ale umanitatii au fost gandite de oameni care au vazut dincolo de limitele impuse de simturi. Perfectionate si rafinate de catre antreprenori sau de alte firme, aceste inovatii luate impreuna au imbunatatit standardele de viata dincolo de ceea ce si-ar fi putut imagina inaintasii nostri. Printre exemple se afla automobilul si avionul; telegraful, care a dus la inventarea telefoniei si in cele din urma a internetului; generarea electricitatii, ce a transformat total modul in care traim si muncim; aerul conditionat, care a imbunatatit semnificativ calitatea muncii, implicit si economiile nationale in tari cu climat foarte cald, unde temperaturile nu permiteau angajatilor sa munceasca destule ore pe zi.
Diferenta dintre antreprenori si firmele mari este ca cele din urma vin pe piata cu inovatii de dezvoltare, adica dezvolta un produs doar cate un pas, aducandu-l intr-un stadiu usor de digerat de catre clientela deja creata, astfel avand certitudinea ca noul produs se va vinde cel putin la fel de bine ca precedentul (evident si firmele mari pot sa dea gres cu aceasta abordare si pot scoate pe piata produse care au rezultate catastrofale). Antreprenorii, in schimb, nu au nimic de pierdut daca testeaza piata cu un produs revolutionar care ei cred ca va fi util societatii, iar uneori aceasta mentalitate poate sa le aduca castiguri uriase.
Castigul este intotdeauna scopul antreprenorului, si acesta se obtine in urma punerii in practica a unei idei foarte bune; insa nu intotdeauna o idee vine de la o singura persoana. De cele mai multe ori se intampla ca doua sau mai multe idei, care luate individual nu valoreaza foarte mult, sa fie folosite impreuna pentru a da nastere unei noi idei, ce va asigura un castig foarte mare celor care au pus-o in practica.
O economie care promoveaza inovatiile, indiferent de domeniul de referinta, este combinatia bine echilibrata dintre capitalismul firmelor mari si cel antreprenorial. In acest tip de economie, antreprenorii sunt incurajati prin legislatie permisiva si diverse avantaje din partea statului sa aduca pe piata cat mai multe inovatii, care apoi vor fi dezvoltate, promovate si comercializate la un pret rezonabil de catre firmele mari. Evident, acest tip de capitalism combinat trebuie sa fie sustinut de legi care protejeaza cu tarie drepturile de autor, pentru a oferi antreprenorului care a venit cu ideea respectiva partea care i se cuvine din castiguri. Acest model economic avantajeaza cel mai mult consumatorul, pentru ca are acces la cele mai noi tehnologii si produse inovatoare cel mai repede si la un pret mai bun decat ar fi putut oferi o firma aflata in stadiul de dezvoltare. Acest tip de economie, care incurajeaza oamenii sa isi puna in practica spiritul antreprenorial, si ii rasplateste pe cei care au intr-adevar ideile bune, ajuta la dezvoltarea umanitatii ca un intreg, pentru ca aceste inovatii, daca sunt aplicabile si in alte tari, vor fi importate si folosite pentru a imbunatati desfasurarea activitatii economice locale. Acest lucru inseamna crestere economica la nivel national, si ascensiunea nivelului de trai.
Antreprenorii sunt cei care aduc mare parte a ideilor bune, inovatoare, iar firmele mari sunt cele care pot sa le aduca cel mai repede si convenabil publicului larg. Ei, antreprenorii, sunt cei care sesizeaza oportunitatea de a vinde un produs sau serviciu nou si actioneaza ca atare.

Firmele offshore

"Paradis fiscal". Aceasta este o notiune din care ia nastere ideea de firma offshore. O firma offshore, asa cum este cunoscuta in economie, nu ar mai avea nici un rost daca nu ar fi plasata intr-o tara ce poate fi catalogata drept paradis fiscal.
Evaziunea fiscala internationala nu este un fenomen atat de modern pe cat pare. In Grecia Antica, spre exemplu, insulele din vecinatatea Atenei erau folosite ca depozite pentru stocarea marfurilor comerciantilor, astfel evitandu-se impozitul de 2% practicat de cetate pentru importuri si exporturi. Momentul care marcheaza cresterea importantei paradisurilor fiscale este sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand iau amploare fenomenele de internationalizare si globalizare, si se remarca o multiplicare a numarului filialelor unei societati-mama. Utilizate initial doar pentru extinderea companiei, aceste filiale au devenit curand elementele care permit patronilor sa faca aceleasi tranzactii economice internationale, insa din tari cu fiscalitate redusa, adica taxe si impozite mult mai mici. Banii apoi puteau fi plimbati foarte usor intre conturile filialelor.
Caracteristicile principale ale unui paradis fiscal sunt ca are o economie foarte permisiva, cu taxe foarte mici sau chiar inexistente, cu putine restrangeri asupra firmelor si cu avantaje foarte mari din toate punctele de vedere pentru oamenii de afaceri straini. Aceste tari de tip paradis fiscal de regula nu fac parte din nici un tratat economic international si nu respecta intocmai legile internationale ale comertului. Menirea lor este sa atraga fonduri in tara oferind aceste avantaje fiscale oamenilor de afaceri care doresc intr-un mod legal sa isi scuteasca aproape in totalitate taxele catre statul in care isi desfasoara activitatea.
Dezvoltand paragraful anterior, putem spune ca un teritoriu se poate intitula paradis fiscal daca indeplineste anumite conditii specifice.
Prima si cea mai importanta conditie este sa aiba fiscalitate foarte redusa, sau in unele cazuri chiar nula, asta insemnand ca taxele percepute de stat pentru activitatea firmei se rezuma de regula la o taxa fixa anuala (neplata acesteia va duce la dizolvarea firmei). In functie de cat de mare este aceasta taxa, offshore-urile se deosebesc intre ele, cele mai scumpe fiind considerate alegerea "elitelor".
O alta conditie esentiala este usurinta cu care se poate infiinta o firma de tip offshore. Datorita birocratiei reduse, deschiderea unei astfel de firme nu dureaza mai mult de 24 de ore, iar schimbarea domeniului de activitate sau alte modificari ale actului constitutiv sunt foarte facile.
Confidentialitatea si anonimitatea sunt de asemenea elemente definitorii ale unei economii de tip paradis fiscal. Legile unui astfel de stat permit pastrarea anonimatului patronilor de firme, acestia putand folosi foarte usor "persoane paravan" care sa ii reprezinte in companie. Acest aspect este in multe cazuri conditia de baza pentru luarea deciziei deschiderii unei firme offshore, care de multe ori nici nu necesita prezenta fizica a celui care o infiinteaza.
Un alt avantaj al companiilor offshore este ca acestea pot sa isi pastreze rezervele in orice tip de valuta, iar controalele fiscale sunt foarte reduse. Acest fapt impreuna cu existenta unui sistem bancar putin restrictionat de reglementari duce la un argument viabil pentru catalogarea unui teritoriu ca fiind "paradis fiscal".
Un ultim si foarte important avantaj al unui paradis fiscal este acela ca exista asigurarea prin garantii guvernamentale impotriva riscului privind expropierea si nationalizarea patrimoniului firmei.
Aceste tari gazduiesc institutii de prestigiu menite sa asigure o buna derulare a afacerilor internationale, astfel aici se intalnesc filiale ale celor mai cunoscute banci la nivel mondial, firme de avocatura, de brokeraj, de consultanta, etc. care au ca scop buna derulare a afacerilor din acel teritoriu.
Cateva exemple de teritorii care isi merita titulatura de paradise fiscale pentru firme sunt: Bahamas, Insulele Britanice Virgine, Delaware, Panama, Insulele Cayman, s.a. Vazand galeriile de poze, ne dam seama ca nu doar avantajele fiscale fac aceste tari sa fie paradise, si aproape ca isi justifica menirea de a simboliza Raiul pe Pamant, atat fizic, cat si in domeniul afacerilor.
In schimb, cel mai bun exemplu de paradis fiscal pentru persoane fizice este Elvetia, care este bine cunoscuta pentru sistemul sau bancar considerat cel mai sigur din lume, inclusiv pentru confidentialitatea de care da dovada in legatura cu titularii conturilor sau dimensiunea acestora.
Voi incheia prin a explica cum functioneaza practic aceasta evaziune fiscala utilizand o firma offshore. Daca o firma din Romania de exemplu vrea sa vanda anumite produse intr-o alta tara, ea va trebui sa plateasca la stat impozit pe profitul obtinut, iar daca se doreste ca banii ramasi dupa plata acestui impozit sa fie scosi din firma pentru a putea fi utilizati in scopuri personale, se va plati in plus si taxa pe dividend, deoarece banii nu pot fi scosi dintr-o firma decat sub forma de dividende. Astfel mare parte a profitului va fi data statului roman. In schimb, daca acelasi patron din Romania, isi deschide in anonimat o firma offshore, el inainte sa faca tranzactia finala cu clientul partener din cealalta tara, isi vinde produsul cu un adaos minor, sa spunem 1$ peste costul de productie, din firma lui din Romania, catre firma lui offshore din Bahamas sa spunem. Iar apoi, din firma din Bahamas va vinde la clientul final dintr-o alta tara, cu adaosul care si-l doreste. In acest fel, singura suma care va fi impozitata de statul roman va fi acel dolar, iar restul banilor vor fi in siguranta in contul firmei offshore, detinuta evident tot de patronul roman mentionat. Acesti bani pot fi apoi scosi dintr-o banca din tara in care se afla offshore-ul, sau se pot transfera intr-un cont separat din Romania.

Capitalism

Probabil pentru multi notiunea de "capitalism" este una abstracta, imaginandu-si ca are legatura cu afacerile fara a intelege exact la ce se refera acest termen.
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca fara un regim democratic capitalismul nu poate exista (o exceptie mai deosebita fiind China), deorece capitalismul este acel model economic in care persoanele detin afaceri cu capital propriu, si depinde doar de munca lor cat de mult se vor dezvolta. Esential de mentionat aici este faptul ca regimul politic democratic permite oamenilor sa detina in proprietate o afacere, indiferent de obiectul de activitate. Opusul acestei ideologii este sistemul de economie centralizata, unde aproape toate firmele si intreprinderile sunt detinute de stat, iar la conducerea lor nu sunt numiti neaparat oameni competenti, ci mai degraba persoane loiale regimului si partidului.
Putem numi ineficiente economiile centralizate deoarece lucrul cel mai important care determina orice persoana sa isi faca treaba cu simt de raspundere este motivarea, iar regimurile cu economii centralizate nu motiveaza angajatul. Aceasta atitudine generala afecteaza economia nationala si determina neatingerea potentialului economic maxim. Pentru a compensa aceasta lipsa de competenta in conducerea intreprinderilor, statul infometeaza natiunea, astfel marind rezervele nationale.
In prezent, umanitatea a ajuns in acel stadiu de dezvoltare in care democratia si economia capitalista sunt cele mai firesti regimuri de functionare la nivel de stat. Lucrul cel mai bun pe care il promoveaza o economie capitalista este dezvoltarea, si in special, evolutia tehnologica.
Capitalismul, in functie de tendintele economice care le prezinta, este de mai multe feluri. Cele mai importante modele de capitalism sunt: capitalismul firmelor mari, capitalismul controlat de stat, capitalismul oligarhic si capitalismul antreprenorial. Nici o economie capitalista din lume nu este identica cu alta, fiecare stat exercitand propriul sau model economic, care are in componenta fiecare din cele 4 mari categorii de capitalism, dar in proportii diferite.
Datorita existentei cererii si ofertei, comerciantul este mereu obligat din cauza concurentei sa presteze servicii de calitate din ce in ce mai buna, sa vanda tot mai ieftin si sa isi diversifice serviciile sau produsele vandute. Aceasta evolutie a produselor poate fi atinsa in special prin metode tehnologice noi de productie, instruire a personalului si largirea pietei de desfacere. De aceea, regimurile capitaliste, prin definitie, incurajeaza indirect dezvoltarea de noi tehnologii, noi tehnici de productie, si instruirea cat mai precisa a angajatilor.
O urmare fireasca a capitalismului este internationalizarea si ulterior globalizarea. Diferenta dintre cele doua este ca internationalizarea se refera la crearea de legaturi economice intre state datorita nevoilor reciproce pentru materii prime, produse, servicii, cunostiinte, etc., pe cand globalizarea vizeaza mai mult legaturile dintre companii si nevoile directe ale acestora de a colabora pentru a avea activitate economica mai eficienta.
In continuare, voi descrie in mare fiecare model de capitalism.
Capitalismul controlat de stat: este acel tip de capitalism in care statul, prin legislatie si anumite reglementari specifice poate alege domeniile care sa avantajeze mai mult firmele. Astfel legislatia poate incuraja deschiderea afacerilor intr-un anumit domeniu, pe cand poate descuraja afacerile din alt domeniu. De regula acest model de capitalism nu asigura crestere economica intr-un mod sustinut, deoarece piata de capital are nevoie de libertate pentru a evolua in mod natural in directia cea mai profitabila in functie de vremuri, tendinte sau oportunitati.
Capitalismul oligarhic: este modelul de capitalism in care dominante sunt una sau mai multe familii, care detin marile intreprinderi din acel stat. In multe tari (Romania fiind una dintre ele), aceste familii fac parte si din clasa politica si combina capitalismul oligarhic cu cel controlat de stat pentru a creea mediul potrivit dezvoltarii afacerilor personale. Un exemplu de capitalism dominant oligarhic este acela din tarile arabe, unde anumite familii regale detin marile afaceri cu petrol, iar profiturile uriase le-au permis sa-si extinda afacerile pana in stadiul in care au devenit proprietari de companii de top competitive in aproape toate domeniile.
Capitalismul firmelor mari: este acel tip de economie capitalista unde dominante pe piata sunt cateva companii puternice, de obicei multinationale, care au o vechime de minim 50 de ani si care au devenit un brand foarte vechi si cunoscut. Aceste firme sunt deosebite pentru ca la un moment dat au fost subiectul inovatiei si au adus un tip de produs sau serviciu revolutionar pe piata (ex. Apple, Wal-Mart, McDonald's etc.).
Capitalismul antreprenorial: probabil cel mai important tip de capitalism, acesta este acel tip de economie unde se promoveaza noul, inovatia si ideile proaspete. Antreprenorii sunt cei care isi deschid noile afaceri, fiind astfel nevoiti sa intreprinda o activitate economica eficienta pentru a rezista pe piata. Acestia sunt cei care pun in aplicare noile tehnici si tehnologii de productie si sunt cei care aduc mare parte dintre inovatiile din societate.
Dupa parerea multor economisti, cel mai bun model de capitalism este o combinatie intre capitalismul firmelor mari si capitalismul antreprenorial, deoarece antreprenorii sunt cei care au in mare parte ideile noi, iar firmele mari au resursele financiare sa le puna in aplicare si sa ofere la scara larga si intr-un mod rentabil pentru consumator aceste noi produse. De asemenea, aceasta combinatie ar asigura si crestere economica la nivel national, deoarece promoveaza tehnologiile noi, tehnici mai ieftine de productie, cercetarea si dezvoltarea.