Aurul, noua moneda mondiala?

Se poate afirma fara nici un fel de problema ca simbolul mondial al valorii este metalul galben. Cand eram copii, spre exemplu, si ne imaginam nenumarate comori ingropate pe plaji scaldate de soare, ne gandeam la un cufar plin cu aur, si poate ici-colo cate o piatra pretioasa, de umplutura. Incontestabil, aurul este esenta a ceea ce reprezinta bogatia, bunastarea si valoarea.
Dar este corect sa spunem ca rezerva de aur a unei tari ar trebui sa fie in aceste vremuri de incertitudine economica etalonul dupa care sa se stabileasca valoarea monedei sale?
Robert Zoellick, seful Bancii Mondiale, este de parere ca aurul din rezervele tarilor ar trebui considerat etalonul dupa care sa se ghideze rata de schimb intre monezi. Desi initial ar putea sa para o idee buna, multi economisti au contestat aceasta opinie a lui Zoellick.
Fred Bergsten, director al Institutului Peterson pentru Economie Internationala din Washington, considera ca aceasta idee este invechita, si ca valoarea aurului din trezoreria unei tari este mult prea mica pentru a fi luata in considerare ca fiind factorul decisiv in schimbul intre monezi. Trebuie sa se tina seama de toti factorii care determina puterea de cumparare a monedei unei tari, factori precum forta de munca, densitatea populatiei, numarul de oameni care trebuie intretinuti (pensionari, copii, elevi, someri, etc.) raportat la numarul celor care muncesc si platesc taxe si impozite si asa mai departe.
Bradford DeLong, profesor de economie la Universitatea Berkeley, din California, crede ca ultimul lucru de care ar avea nevoie economia mondiala in prezent este inca o sursa de deflatie. Acest lucru se va intampla deoarece aurul este o resursa pe care bancile centrale nu o pot majora, astfel evolutia valorii monedei unei tari va fi aproape nula, pentru ca va fi raportata la cantitatea de aur existenta.
Pentru noi, oamenii de rand, aurul este si va fi o valoare sigura, iar cei care se gandesc sa investeasca in metalul pretios in mod sigur nu vor avea decat de castigat, pentru ca, desi de-a lungul istoriei valoarea aurului a fluctuat si a fost relativ inconstanta, ea in medie a crescut (spre exemplu numai in ultimii 10 ani a crescut de 7 ori).
Ideea folosirii unui material pretios direct ca moneda de schimb este arhaica si este similara trocului in natura. Este nevoie de o moneda cu valoare fizica foarte mica, greu de imitat, usor de transportat si care sa reprezinte factorii mentionati mai devreme in articol. Evident ca aurul din trezoreria unei tari ar trebui luat in considerare cand vine vorba de stabilirea valorii monedei tarii respective, dar sub nici o forma nu ar trebui sa fie singurul factor care sa decida paritatea intre valute.
Aurul este in primul rand o resursa, si ar trebui considerat ca atare: o materie prima, care in timp se va epuiza si care pana in acel moment va creste in valoare.

Management de calitate

In primul rand trebuie sa stabilim clar ce este managementul... Pai, nu putem. De ce? Pentru ca fiecare specialist in management a dat propria sa definitie, unii afirmand ca obiectul de studiu principal al managementului este omul (logic intr-o anume masura, pentru ca un manager interactioneaza in proportie de 99% cu oameni, si o fina cunoastere a omului in general este esentiala), altii fiind de parere ca cercetarea atenta a mediului ambiant economic si analiza unor asa-numite procese si relatii de management din cadrul organizatiilor sunt esenta acestei stiinte etc etc etc.
Trebuie sa recunosc, este foarte important sa incercam sa definim anumite procese umane si sa incercam sa facem niste manuale (similare manualelor de instructiuni pentru diverse electronice) care sa aprofundeze anumite "stiinte", adica sa se adreseze unei zone specifice a creierului si sa se incerce structurarea acesteia pentru a eficientiza activitatile sale. Insa managementul, oricat de mult s-ar incerca sa se evidentieze faptul ca este o stiinta exacta, tinde dupa parerea mea catre disciplinele din profilul uman. Un bun manager (cuvant care provine in mod direct din verbul to manage (lb. engleza) = a se descurca, a reusi, a administra) este caracterizat in primul rand de faptele sale. Iar un manager capabil este cel mai in masura sa vorbeasca despre aceasta disciplina, care insa nu prea implica multe vorbe... ci actiune, decizie, fapte si cel mai important, eficienta. Astfel am ajuns unde vroiam eu de fapt sa ajung... Cei care scriu carti de management, si incearca sa-l defineasca in fel si chip, si incearca sa afiseze prin cuvinte lipsite de consistenta esenta acestei arte (observati ca nu o mai numesc stiinta), de ce se afirma? Ce le da dreptul sa se exprime despre aceasta disciplina care tine doar de inteligenta, spontaneitatea si inventivitatea individului, si nu de niste parametrii prevazuti intr-o carte.
Scrierea unei carti despre management, care este fara indoiala activitatea care se bazeaza cel mai mult pe fapte concrete, mi se pare atat amuzanta, cat si la fel de inutila precum cumpararea cu ultimii bani din buzunar a unui portofel. Cruda realitate este ca ori ai aptitudini de manager, ori nu ai. Un asemenea manual doar te poate indruma in linii mari, dar nu va face manager din tine, sa fie clar!
Revenind la titlul acestui post, "Management de calitate", tot ce am de spus este ca un bun manager trebuie in primul rand sa aiba un IQ ridicat, pentru a fi capabil sa se adapteze si sa actioneze cat mai repede si eficient in orice situatie se iveste, sa fie pregatit din punct de vedere teoretic dar sa si aiba experienta practica, in special in domeniul sau de activitate (este esential sa cunosti munca pe care o face subalternul tau pentru ca astfel stii cat de mult sa ii ceri).

Ordonanta de Urgenta nr 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu creditele, aflati ca aceasta ordonanta este una dintre cele mai bune modificari in legislatie care le-a facut guvernul de ceva bucata de timp. Este practic readucerea cu picioarele pe pamant a bancilor care, datorita faptului ca le permitea legea, abuzau de clientii lor practicand niste dobanzi nesimtit de mari si variabile in functie de lacomia fiecareia.
Aceasta Ordonanta de Urgenta a Guvernului, 50 fiind numarul sau (pe anul 2010), a impus niste parametrii mult mai clari in care trebuie sa se incadreze bancile, si nu mai faciliteaza manipularea legii la fel de usor ca inainte.
Toate persoanele (fie ele fizice sau juridice) trebuie sa cunoasca ce schimbari implica aceasta ordonanta emisa de guvern, deoarece ea se aplica atat creditelor deja existente, cat si creditelor viitoare, iar bancile prin tot felul de contracte noi si propuneri de modificari la contractele vechi vor incerca sa va atraga sa le dati bani in plus prin comisioane care nu sunt in conformitate cu legile actuale. Cititi cu atentie legea, mai ales cand sunteti deja titularii unui credit.
OUG 50/2010 poate fi gasita aici.
Rezumatul privind aceasta ordonanta si parerile unor economisti pot fi gasite aici.
Legea nu este finalizata inca, si mai are mici scapari, dar in continuare se lucreaza la perfectionarea ei.

Completare: Pentru cei care au credite luate, aceasta ordonanta de asemenea obliga bancile sa plateasca asigurarea obligatorie de locuinta pentru imobilul care este ipotecat.

Stiintele economice

Acest blog va cuprinde diverse teme de discutie ce se vor adresa celor cu spirit antreprenorial, dar si celor care doresc sa si-l dezvolte. Se va discuta despre idei de afaceri, legislatia care afecteaza IMM-urile, economie teoretica, dar si povestea dezvoltarii unor firme reale. Toata lumea este bine-venita sa participe cu comentarii pertinente la toate topic-urile viitoare.