Cheia Irlandei pentru reforma economica

"O cabana cu multa mancare este mai buna decat un castel infometat" - zicala Irlandeza

Probabil una dintre tarile cel mai putin aduse in discutie atunci cand vine vorba de exemple ale reformei economice de succes este Irlanda care, cu siguranta, isi merita locul in aceasta categorie de state. Locuitorii acestei tari sunt un popor vesel, foarte bine educat si, dupa cum se spune in folclorul national, norocos.
Desi a fost prima tara euopeana care a declarat ca se afla in recesiune in 2008, si a intampinat multe dificultati economice incepand de atunci, eu voi discuta in acest articol despre mutarile care i-au adus Irlandei mari beneficii economice in perioada anilor '90.
Voi incepe articolul prin a descrie pe scurt istoria ultimului secol al acestui stat.
In perioada anului 1920, Irlanda s-a confruntat cu puternice bariere economice precum tarifele si taxele foarte mari la importuri si exporturi si incercarea statului de a reduce importurile prin legislatia specifica. In timpul razboiului economic din anii '30 cu Marea Britanie, Irlanda a avut o perioada foarte grea si a intampinat mari dificultati de functionare economica. In anii '50, peste 400.000 de oameni eu emigrat din tara. A devenit astfel tot mai clar ca Irlanda nu se putea intretine in totalitate singura din punct de vedere economic, avand o economie nationalista si fara nici un fel de interventie din exterior. In timp ce restul tarilor europene inregistrau cresteri economice anuale, Irlanda stagna din acest punct de vedere.
Schimbarile politice necesare au fost aduse laolalta intr-un act oficial numit "Economic Development", publicat in anul 1958, prin care se dorea sa se obtina un comert cat mai liberalizat, investitii straine si crestere economica la nivel national. Acest act oficial venea cu noi reglementari ce se aflau in antiteza cu vechile legi care incurajau restrangerea economica si reducerea cheltuielilor interne.
In anii '70 populatia Irlandei a crescut cu 15%, venitul national a crescut cu o rata anuala de aproximativ 4%, iar numarul persoanelor angajate a crescut cu aproximativ 1%, insa faptul cel din urma s-a datorat in mare parte locurilor de munca create de catre stat in aceasta perioada. Pana la inceputul anilor '80, aproximativ o treime din numarul persoanelor angajate lucrau in domeniul public. Datoria publica si deficitul bugetului de stat al Irlandei au crescut insa in continuare, fapt ce a condus la criza economica nationala din 1980.
In anii '80 problemele economice ale Irlandei s-au aprofundat, angajatilor cu venituri medii li se luau 60% din salarii sub forma de taxe si impozite, rata somajului a crescut la 20%, iar rata de emigrare anuala a depasit 1% din valoarea populatiei. Era foarte clar ca situatia economica a Irlandei se afla atunci intr-un punct critic si ca trebuiau luate niste masuri drastice, pentru a aduce din nou aceasta tara pe linia normala de plutire.
Schimbarea a venit in anul 1987, cand partidul de centru-dreapta Fianna Fáil (care in traducere libera inseamna "Razboinicii lui Fál", Fál fiind un nume legendar pentru Irlanda) a redus cheltuielile publice, a micsorat foarte mult taxele si a incurajat concurenta. In scurt timp, au inceput investitiile masive in tara din partea firmelor straine puternice. Dupa valul de investitii al marilor companii din domeniul aviatiei, in 1989 Intel a investit in Irlanda si a fost compania din domeniul IT deschizatoare de drumuri in acest sens. Companii precum Google si Microsoft s-au alaturat lui Intel imediat si si-au investit banii in aceasta tara cu taxe scazute, conditii legislative convenabile business-ului si care gazduia un popor cu un inalt grad de civilizatie si educatie. Din acel moment, Irlanda a devenit tinta investitiilor multor companii mari din lume, pentru ca aici exista un echilibru dintre mediul economico-legislativ avantajos si gradul ridicat de civilizatie al populatiei locale. Nici o alta tara de tip paradis fiscal nu ar fi indeplinit acele conditii la fel de bine cum o facea Irlanda. Incepand cu acei ani, Irlanda a fost recunoscuta ca fiind un adevarat centru international in domeniul tehnologiei si IT-ului. In acea perioada s-a facut o intelegere intre toate partidele participante la guvernare, prin care scopul comun al acestora era cresterea economica sustinuta si constanta la nivel national.
In perioada 1985-2002, numarul locurilor de munca din sectorul privat a crescut cu 59%, iar economia a trecut de la a fi bazata pe agricultura, la a fi o economie ale carei fundatii erau cunoasterea si pregatirea profesionala, fiind concentrata pe servicii si tehnologii de varf.
Intre anii 1995-2000, Irlanda a fost numita "Tigrul Celtic" (aceasta denumire facand referire la Tigrii Asiatici - Hong Kong, Singapore, Koreea de Sud si Taiwan). Aceasta perioada a fost una de crestere economica puternica pentru aceasta tara. Un element esential al cresterii economice a Irlandei il reprezinta exporturile si se datoreaza in principal faptului ca foarte multe companii straine au investit aici, construindu-si fabrici si puncte de lucru.
Un studiu facut in 2005 de publicatia "The economist" a avut ca rezultat faptul ca Irlanda este tara cu cel mai inalt grad de calitate a vietii.
Ceea ce eu cred ca este important de retinut din acest articol este faptul ca legislatia are o foarte mare importanta pentru modul in care se desfasoara economia unui popor. Legislatia unei tari trebuie sa fie in primul rand gandita astfel incat sa avantajeze locuitorii si sa aduca cat mai multe beneficii economice la nivel de natiune. In cazul Irlandei, modificarea legislatiei a dus la atragerea a numerosi investitori straini, la crearea de noi locuri de munca, la accesul la cele mai noi tehnologii, la imbunatatirea infrastructurii si la cresterea nivelului de trai in general. Sunt de parere ca miscarile pe care le-a efectuat Irlanda in acea perioada au fost inteligente si au fost facute privind spre viitor, iar aceste mutari au adus acestei tari o perioada de puternica crestere economica si au propulsat-o la acea vreme printre tarile cu economiile cele mai de succes.

Comertul international

Unul dintre cele mai bune lucruri care se poate intampla unei firme este sa inceapa sa exporte ceea ce produce. Fie ca este vorba de un produs sau serviciu, exportul este benefic deoarece astfel se face o infuzie de valuta in tara firmei exportatoare, iar aceasta valuta se va rula apoi in economia locala.
Exporturile si importurile sunt realizate atat de firmele nationale, cat si de cele multinationale, acesta nefiind un criteriu definitoriu daca o firma poate sa intreprinda sau nu actiuni de import si export. Pentru a face o completare, mentionez ca firmele multinationale sunt acele companii care au sedii si puncte de lucru in mai multe tari, pe cand firmele nationale au sedii si puncte de lucru  doar intr-o singura tara, de regula cea de origine.
Nici o tara din lume nu are capacitatea sa isi produca in mod rentabil absolut tot ceea ce are nevoie populatia sa, asa ca toate tarile sunt nevoite sa aiba activitati de comert international, in urma caruia importa ce au nevoie pe plan intern si exporta ceea ce produc in exces. Acest fenomen se intampla exact la fel cum au inteles acum mult timp oamenii ca este bine sa se specializeze pe productia unui numar mic de produse, dar de buna calitate. Astfel fiecare producator isi pastra cat era necesar din ceea ce producea, iar restul vindea, pentru a putea sa isi cumpere celelalte lucruri de care avea nevoie de la alti producatori specializati. In mod similar, tarile care au clima si formele de relief potrivite, pot de exemplu sa produca predominant cereale, pe care le vor exporta tarilor care nu au aceleasi conditii naturale bune pentru a produce acest aliment.
Din punct de vedere economic, este corect ca raportul dintre importuri si exporturi al unei tari sa fie echilibrat, deoarece acest lucru duce si la un echilibru in economia locala, iar echilibrul economic semnifica faptul ca aceasta tara este o tinta buna pentru investitori. Un factor foarte important pentru a se asigura echilibrul economiei unei tari este stabilitatea economica din punct de vedere legislativ a acelei natiuni. Investitorii sunt de regula foarte chibzuiti, si evita sa investeasca in tari unde legislatia nu le protejeaza cat mai bine investitia, si nu le ofera un sentiment de siguranta. Inca un element care este foarte bine analizat de investitori este nivelul coruptiei din tara in care isi propun sa investeasca, care desi este in scadere in Romania, tot se afla la un nivel foarte ridicat.
Comertul international este foarte util societatii, deoarece asigura o mare varietate de produse pe pietele de consum, iar acest lucru avantajeaza in primul rand consumatorii, care au acces tot mai facil la produsele dorite. Comertul international participa la fenomenul de globalizare si este un lucru bun atat din punct de vedere economic, cat si moral, deoarece imbunatateste relatiile dintre tari si creaza legaturi puternice intre acestea. Mai presus de avantajele economice pe care le ofera, comertul international leaga popoarele intre ele, prin produse, serivicii si ideologii pe care ajung sa le impartaseasca.
Pentru orice firma, contractul in urma caruia incepe sa isi vanda produsele si in alte tari este un moment cheie, pentru ca incepand de atunci compania a devenit una care desfasoara afaceri internationale, si asigura constant o infuzie de bani din strainatate, care, cum am mai mentionat la inceputul articolului, vor intra in rulaj in economia locala si participa la cresterea economica nationala.
Un alt avantaj adus de comertul international este cresterea calitatii produselor oferite, deoarece circulatia marfurilor in lume este mult mai facila, pe masura ce se intensifica activitatile de import-export dintre tari. Prin urmare, un efect important al internationalizarii comertului este disponibilitatea unei game tot mai largi de produse, marfuri si servicii in tot mai multe locuri de pe glob, iar din toate acestea cei mai castigati sunt consumatorii, care au la dispozitie produse la un raport pret-calitate convenabil, datorita competitiei la nivel international dintre firme.