"Succesul duce la multumire de sine. Multumirea de sine duce la esec. Doar paranoicii supravietuiesc." - afirmatie atribuita lui Andrew S. Grove, cofondator al companiei Intel.
Astazi, Europa este un loc cu o mare varietate de influente culturale, ce provin de pe tot globul. Toate aceste influente culturale duc la abordari diferite din partea natiunilor la probleme economice similare.
Europa este un continent cu o puternica incarcatura istorica, fiind leaganul civilizatiei moderne si gazduind popoare care si-au pus puternic amprenta de-a lungul timpului pe restul planetei, impunandu-si in multe locuri limba, obiceiurile, organizarea politica si modelul economic. De aceea, pe multe continente, in trecut, omul alb era considerat ca fiind superior din toate punctele de vedere, un veritabil stapan al celorlalte rase.
Continentul european, din punct de vedere al economiei, este impartit in doua parti importante: cea estica, si cea vestica.
Partea estica a Europei este cea care a avut de suferit din cauza influentei rusesti de dupa al doilea razboi mondial. Economiile din aceasta regiune, inclusiv Romania, resimt si in ziua de azi urmarile regimului totalitar impus de poporul rus timp de multe decenii. Tot acest timp petrecut in comunism a afectat in mod evident populatia, care inca nu este invatata sa fie in totalitate functionala intr-o economie capitalista. Gradul de coruptie la nivel inalt in aceste tari este foarte ridicat, si este ceva inacceptabil intr-un continent care doreste sa aiba o uniune economica competitiva pe plan mondial printre marile puteri ale lumii. In mod evident, coruptia este factorul care diminueaza cel mai mult cresterea economica la nivel national.
Cealalta parte a Europei, cea vestica, este cea mai puternica din punct de vedere economic dintre cele doua si dirijeaza mare parte din activitatea economica la nivelul Uniunii Europene.
Dupa al doilea razboi mondial, Europa de vest a stat departe de influenta ruseasca si a primit ajutoare economice din partea aliatilor sai americani. Din cauza situatiei economice precare de dupa razboi, o doza puternica de antreprenoriat a fost elementul care a ajutat aceste tari sa iasa din impas. Mai mult din necesitate, popoarele Europei de vest au trebuit sa fie inovatoare si sa porneasca companii cu produse noi pe piata, astfel stimuland economia nationala si ducand la o crestere substantiala in anii de dupa razboi. Problema este ca dupa ce si-au stabilizat economiile, aceste tari au stagnat din punct de vedere al economiei inovatoare si au adoptat progresul treptat, lent, in cadrul unui capitalism al firmelor mari. Este evident ca aparitia si dezvoltarea unor noi companii cum au fost candva Mercedes-Benz in Germania, Airbus in Marea Britanie sau FIAT in Italia ar duce fara indoiala la progresul si improspatarea economiei europene, care este invechita, conservatoare si inflexibila.
Datorita sistemului educational bine pus la punct, mare parte a Europei dispune de profesionisti bine pregatiti din toate domeniile, insa legislatia nu faciliteaza si nu incurajeaza asumarea riscului initierii noilor afaceri.
In luna martie a anului 2000, s-au intalnit toti liderii de stat din Uniunea Europeana, in cadrul Consiliului European de la Lisabona, unde au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona), care avea rolul de a transforma Uniunea Europeana, pana in 2010, in "cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere". Ca obiective principale in cadrul Strategiei de la Lisabona au fost obtinerea unei cresteri economice anuale de 3% la nivelul intregii uniuni, si crearea de 20 de milioane de noi locuri de munca pana in 2010. De asemenea, Agenda Lisabona stabilea o serie de obiective specifice in domenii precum inovarea, intreprinderile, liberalizarea diverselor piete si protectia mediului. Practic, Strategia de la Lisabona a incercat sa copieze o parte din valorile modelului american, din dorinta de a recupera decalajul de productivitate fata de acesta. Cresterea economica nu a ajuns in aceasta perioada la 3%, deoarece aceasta rata preconizata a cresterii economice a fost nerealista, si totodata lumea s-a confruntat cu criza economica din 2008, ale carei urmari se resimt si astazi in Romania.
Fondurile Europene canalizate catre Romania inca de dinainte ca aceasta sa devina o membra sunt o urmare a Strategiei de la Lisabona.
Per-total, in special in aceasta perioada cand aproape toate economiile lumii au fost afectate de criza economica, Europa a avut destul de multe probleme cu economia, mai ales la nivelul Uniunii Europene, insa important este faptul ca aceste lucruri au fost luate in considerare de liderii europeni si ca exista proiecte in desfasurare care sunt menite sa previna aceste situatii economice nefavorabile si sa contracareze efectul acestora.
O mare problema a economiei europene este ca aceasta este foarte rigida, si ca are un ritm foarte lent al adoptarii schimbarilor. Se observa miscarea foarte greoaie in reforma legislatiei si a aplicarii acesteia. Economia incepe insa sa aiba tendinte tot mai pronuntate ale capitalismului antreprenorial, deoarece se adopta legi care incurajeaza initierea de noi afaceri, iar Uniunea Europeana chiar le finanteaza pe cele de succes si care se incadreaza in programele de dezvoltare europeana.
Pentru ca Europa sa ramana o putere economica in continuare pe plan mondial, locuitorii trebuie sa se supuna schimbarii, sa se integreze in noul mediu economic si sa caute sa participe in mod activ la dezvoltarea Europei, ca economie. Cetateanul european trebuie sa devina intr-o mai mare masura antreprenor, si sa incerce sa isi dezvolte propriile idei, si sa obtina profit de pe urma acestora.
sâmbătă, 25 februarie 2012
luni, 20 februarie 2012
Importanta educatiei pentru economie
Este evident ca pentru a spori calitatea populatiei globului, imbunatatirea educatiei este unul dintre factorii de care trebuie sa se tina seama. Nu intamplator o persoana educata este in general mai bine vazuta in societate.
Insa o intrebare buna este: "In ce masura afecteaza nivelul de educare al unui popor economia acestuia?".
Probabil pentru cineva fara nici un fel de studii in economie, nu se poate observa neaparat o legatura directa intre educatie si economia nationala; insa aceasta exista.
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca fara a avea la dispozitie specialisti in ramurile economiei, un stat nu se poate administra. Este datoria economistilor bine pregatiti sa gaseasca solutii pentru administrarea eficienta a bugetelor nationale si a institutiilor statului.
In al doilea rand, fara a exista specialisti in toate celelalte domenii, economistii nu ar mai avea ce sa administreze. Este treaba specialistilor sa gaseasca solutii la diverse probleme din societate prin o profunda cunoastere a domeniului lor de activitate profesionala, iar datoria economistilor este sa transforme aceste solutii in realitati viabile din punct de vedere economic. Colaborarea economistilor cu celelalte tipuri de specialisti este esentiala pentru o administrare productiva, indiferent ca aceasta se petrece la nivelul bugetului de stat, sau in cadrul unei companii.
Un stat poate aborda doua tipuri de educare a populatiei sale: universala si elitista.
O tara care alege educarea universala ca mod principal de pregatire are ca scop prioritar educarea la nivel bazic a populatiei. Adica numarul specialistilor pregatiti in tara va fi foarte redus, iar populatia va fi in general apta de munca bazica, neavand o pregatire temeinica in vreun domeniu. Educarea universala este importanta pentru economie si din alte puncte de vedere decat pregatirea omului pentru muncile simple. De exemplu, in cadrul educatiei de baza se afla si educatia sexuala, civica sau de igiena a individului, si astfel se pot salva bani care ar fi fost investiti de stat in sanatatea sau siguranta publica, din cauza lipsei de educare a populatiei in aceste domenii. Intr-o tara care a ales ca mod principal de educare a populatiei pe cel universal, este necesar sa existe multe unitati de invatamant, asezate in asa fel incat toata populatia sa aiba acces la ele. Factori secundari care participa la facilitarea accesului la institutiile de invatamant sunt infrastructura si transportul, care de asemenea trebuie sa fie bine puse la punct pentru a usura si incuraja elevii sa se deplaseze la scoli. Dintre cele doua modele de educare a populatiei unei tari, cel universal este mai costisitor doarece este un proiect cu o amploare mai mare decat cel elitist.
Axarea pe educarea elitelor se evidentiaza atunci cand un stat investeste mai mult in universitati bine dotate, ofera burse consistente si incurajeaza studiul in profunzime a anumitor domenii. Insa accesul la cele anterior mentionate il au doar elitele, cei care sunt intr-adevar cei mai buni din tara si care au fost dispusi sa depuna eforturi suplimentare fata de colegii lor. Intr-un stat care se concentreaza pe educarea si specializarea elitelor, de multe ori sistemul national de invatamant preuniversitar este slab dezvoltat, astfel este necesara pregatirea in particular a elevilor, iar acest lucru si-l permit doar familiile cu o situatie financiara peste medie.
Cand un stat alege ca mod de educare a populatiei pe cel elitist, efectul este producerea imediata a discrepantelor sociale. Din punct de vedere moral, daca ar avea de ales intre educarea universala si cea elitista, statele ar trebui sa o adopte pe prima pentru a asigura o sansa egala tuturor oamenilor si pentru a facilita accesul la un minim de educatie tuturor cetatenilor.
Pentru a adopta modelul de educatie elitist, un stat trebuie in primul rand sa aiba la dispozitie specialisti in diverse domenii care sa puna la punct sistemul de invatamant si care sa educe la randul lor viitorii studenti. Solutia unui stat care doreste sa dispuna de specialisti este sa ofere burse de studiu in strainatate elevilor eminenti si sa spere ca o parte dintre acestia sa se intoarca in tara pentru a lucra in invatamant, administratie, sau pentru a-si deschide propriile afaceri, stimuland astfel economia nationala. Acest lucru s-a intamplat in India, care la mijlocul anilor '70 a inceput sa ofere burse de studiu in strainatate, in special in Statele Unite, in domeniul IT. In ziua de azi, aproximativ 20% din companiile de IT din cel mai cunoscut centru de tehnologia informatiei din lume, Silicon Valley (SUA), sunt detinute de indieni. Totodata, o parte din studentii care au studiat in strainatate s-au intors in tara de origine, si au pus la punct in India unele dintre cele mai bune universitati de inginerie din lume. Acelasi model a fost adoptat in ultimii ani si de China.
Ca si in toate celelalte aspecte ale vietii, solutia se afla in echilibrul lucrurilor. Astfel se poate afirma ca un model ideal de educatie este unul care sa ofere beneficii atat maselor de oameni, cat si elitelor, asigurand astfel functionalitate economica pe toate nivelele, si oferind sanse egale tuturor cetatenilor.
Concluzionez prin a spune ca educatia este motivul pentru care omenirea a evoluat atat de mult si ca aceasta este una dintre cheile asigurarii cresterii economice la nivel national. Doar daca este bine educat, un popor poate face alegerile bune pentru a se orienta spre noi inovatii, spre o buna administrare nationala si spre ascensiunea pe plan mondial ca economie.
Insa o intrebare buna este: "In ce masura afecteaza nivelul de educare al unui popor economia acestuia?".
Probabil pentru cineva fara nici un fel de studii in economie, nu se poate observa neaparat o legatura directa intre educatie si economia nationala; insa aceasta exista.
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca fara a avea la dispozitie specialisti in ramurile economiei, un stat nu se poate administra. Este datoria economistilor bine pregatiti sa gaseasca solutii pentru administrarea eficienta a bugetelor nationale si a institutiilor statului.
In al doilea rand, fara a exista specialisti in toate celelalte domenii, economistii nu ar mai avea ce sa administreze. Este treaba specialistilor sa gaseasca solutii la diverse probleme din societate prin o profunda cunoastere a domeniului lor de activitate profesionala, iar datoria economistilor este sa transforme aceste solutii in realitati viabile din punct de vedere economic. Colaborarea economistilor cu celelalte tipuri de specialisti este esentiala pentru o administrare productiva, indiferent ca aceasta se petrece la nivelul bugetului de stat, sau in cadrul unei companii.
Un stat poate aborda doua tipuri de educare a populatiei sale: universala si elitista.
O tara care alege educarea universala ca mod principal de pregatire are ca scop prioritar educarea la nivel bazic a populatiei. Adica numarul specialistilor pregatiti in tara va fi foarte redus, iar populatia va fi in general apta de munca bazica, neavand o pregatire temeinica in vreun domeniu. Educarea universala este importanta pentru economie si din alte puncte de vedere decat pregatirea omului pentru muncile simple. De exemplu, in cadrul educatiei de baza se afla si educatia sexuala, civica sau de igiena a individului, si astfel se pot salva bani care ar fi fost investiti de stat in sanatatea sau siguranta publica, din cauza lipsei de educare a populatiei in aceste domenii. Intr-o tara care a ales ca mod principal de educare a populatiei pe cel universal, este necesar sa existe multe unitati de invatamant, asezate in asa fel incat toata populatia sa aiba acces la ele. Factori secundari care participa la facilitarea accesului la institutiile de invatamant sunt infrastructura si transportul, care de asemenea trebuie sa fie bine puse la punct pentru a usura si incuraja elevii sa se deplaseze la scoli. Dintre cele doua modele de educare a populatiei unei tari, cel universal este mai costisitor doarece este un proiect cu o amploare mai mare decat cel elitist.
Axarea pe educarea elitelor se evidentiaza atunci cand un stat investeste mai mult in universitati bine dotate, ofera burse consistente si incurajeaza studiul in profunzime a anumitor domenii. Insa accesul la cele anterior mentionate il au doar elitele, cei care sunt intr-adevar cei mai buni din tara si care au fost dispusi sa depuna eforturi suplimentare fata de colegii lor. Intr-un stat care se concentreaza pe educarea si specializarea elitelor, de multe ori sistemul national de invatamant preuniversitar este slab dezvoltat, astfel este necesara pregatirea in particular a elevilor, iar acest lucru si-l permit doar familiile cu o situatie financiara peste medie.
Cand un stat alege ca mod de educare a populatiei pe cel elitist, efectul este producerea imediata a discrepantelor sociale. Din punct de vedere moral, daca ar avea de ales intre educarea universala si cea elitista, statele ar trebui sa o adopte pe prima pentru a asigura o sansa egala tuturor oamenilor si pentru a facilita accesul la un minim de educatie tuturor cetatenilor.
Pentru a adopta modelul de educatie elitist, un stat trebuie in primul rand sa aiba la dispozitie specialisti in diverse domenii care sa puna la punct sistemul de invatamant si care sa educe la randul lor viitorii studenti. Solutia unui stat care doreste sa dispuna de specialisti este sa ofere burse de studiu in strainatate elevilor eminenti si sa spere ca o parte dintre acestia sa se intoarca in tara pentru a lucra in invatamant, administratie, sau pentru a-si deschide propriile afaceri, stimuland astfel economia nationala. Acest lucru s-a intamplat in India, care la mijlocul anilor '70 a inceput sa ofere burse de studiu in strainatate, in special in Statele Unite, in domeniul IT. In ziua de azi, aproximativ 20% din companiile de IT din cel mai cunoscut centru de tehnologia informatiei din lume, Silicon Valley (SUA), sunt detinute de indieni. Totodata, o parte din studentii care au studiat in strainatate s-au intors in tara de origine, si au pus la punct in India unele dintre cele mai bune universitati de inginerie din lume. Acelasi model a fost adoptat in ultimii ani si de China.
Ca si in toate celelalte aspecte ale vietii, solutia se afla in echilibrul lucrurilor. Astfel se poate afirma ca un model ideal de educatie este unul care sa ofere beneficii atat maselor de oameni, cat si elitelor, asigurand astfel functionalitate economica pe toate nivelele, si oferind sanse egale tuturor cetatenilor.
Concluzionez prin a spune ca educatia este motivul pentru care omenirea a evoluat atat de mult si ca aceasta este una dintre cheile asigurarii cresterii economice la nivel national. Doar daca este bine educat, un popor poate face alegerile bune pentru a se orienta spre noi inovatii, spre o buna administrare nationala si spre ascensiunea pe plan mondial ca economie.
sâmbătă, 18 februarie 2012
Negocierea in afaceri
Interactiunea umana este esentiala pentru indeplinirea oricarui fel de activitate in cadrul societatii.
O forma de intercatiune umana este negocierea in afaceri, care este unul dintre elementele cheie ce delimiteaza afaceri foarte profitabile de unele modeste sau chiar paguboase. Capacitatea de a obtine cat mai multe avantaje in urma unei intalniri de negocieri diferentiaza oamenii de afaceri intre ei si ilustreaza cine are putere de convingere mai mare pentru a-si satisface propriile scopuri si interese.
Negocierea este o componenta semnificativa in viata agentilor economici, fiind strans legata de inteligenta, intuitia si puterea de anticipare a individului. Totodata, calitatea de a fi un bun negociator trebuie cultivata si cizelata, iar acest lucru se intampla in timp, odata cu experienta.
O etapa foarte importanta pentru sesiunea propriu-zisa de negociere este pregatirea acesteia. Participantii trebuie sa stie foarte bine inainte sa inceapa negocierea ce pretentii au si cu ce doresc sa plece acasa. De asemenea este bine sa se studieze persoana cu care se vor desfasura negocierile, sa se cunoasca informatii despre cultura acesteia, etnia, obiceiurile, tara de origine si nu in ultimul rand, despre firma pe care o reprezinta. O metoda foarte buna de pregatire a negocierilor este simularea modului in care va decurge negocierea prin exersarea acesteia impreuna cu echipa de negocieri. Aceasta trebuie sa stie sa anticipeze orice situatie grea de care s-ar putea lovi in momentul negocierilor. Pentru a preveni dificultatile care ar putea fi intalnite in timpul negocierii, membrii echipei trebuie sa isi foloseasca imaginatia, experienta si inteligenta, acoperind astfel toate teritoriile unde ar putea sa ajunga discutia.
Alte elemente care tin de pregatirea negocierilor sunt locul de desfasurare, asezarea participantilor, decorul, mobilierul, momentul din zi, temperatura incaperii etc. Aceste detalii nu au o importanta foarte mare, insa pot face diferenta in cazul negocierilor stranse, si se pot transforma in avantaje pentru negociatorul care stie sa exploateze orice element din mediul inconjurator pentru a obtine situatii favorabile.
Cazurile de negocieri simple, cu o miza redusa, necesita o pregatire simplificata si rapida, care sa aiba in vedere doar mentionarea obiectivelor proprii si obtinerea informatiilor despre potentialul partener de afaceri.
In opinia specialistilor, primele minute din derularea unei negocieri sunt vitale pentru stabilirea atitudinilor generale si a gradului de influenta a fiecarui negociator. Acele prime minute vor stabili care dintre negociatori va castiga mai mult si care va ceda mai mult in urma negocierii.
In faza de debut a negocierii se va stabili ordinea in care se vor desfasura discutiile, regulile de baza ale negocierii si limitele care trebuiesc respectate de participanti.
In momentul pregatirii tactice, stabilirea pozitiei initiale a negociatorului reprezinta o chestiune de importanta majora. Specialisti in arta negocierii au concluzionat ca trebuie sa ceri mai mult decat poti obtine si sa oferi mai putin decat poti da. Este recomandabil ca in cazul in care partenerul face primul o oferta, chiar daca este avantajoasa, sa fie respinsa. In procesul negocierii trebuie sa se aiba in vedere faptul ca pentru orice se vrea a se obtine, altceva trebuie oferit in schimb.
In timpul desfasurarii negocierilor, partenerii trebuie sa fie atenti la semnalele transmise si sa transforme in ganduri constiente toate micile gesturi ale celuilalt.
Negociatorul nu trebuie niciodata sa fie in totalitate de acord cu partenerul, ceea ce ar exprima slabiciunea, dar nici sa afiseze respingere totala, fapt ce ar opri tratativele. Este bine ca in urma negocierilor sa se ajunga la un consens care sa ofere avantaje ambelor parti.
In cazul intalnirii unei situatii conflictuale, este necesar ca participantii la negociere sa adopte o atitudine calma si sa dea dovada de intelegere si stapanire de sine.
Finalizarea negocierii este practic momentul culminant al intregii discutii, deoarece atunci se reiau pe scurt punctele atinse si se face impartirea finala a "prazii de razboi". In momentul finalizarii negocierii se poate face o ultima oferta avantajoasa pentru cel care o emite, asigurandu-si in acelasi timp partenereul de respectarea celorlalte conditii. Foarte multe negocieri sunt pierdute in momentul incheierii, cand partenerul de negocieri face o ultima oferta si intinde mana pentru a bate palma, afisand prin limbajul trupului ca este ultima sa oferta si ca nu va da inapoi.
In concluzie, putem afirma cu usurinta ca arta negocierii este mai mult decat o simpla etapa in cadrul unei afaceri. Negocierea reprezinta acel proces care ilustreaza faptul ca persoanele mai capabile vor obtine mereu ceea ce isi doresc, oferind in schimb cat mai putin.
O forma de intercatiune umana este negocierea in afaceri, care este unul dintre elementele cheie ce delimiteaza afaceri foarte profitabile de unele modeste sau chiar paguboase. Capacitatea de a obtine cat mai multe avantaje in urma unei intalniri de negocieri diferentiaza oamenii de afaceri intre ei si ilustreaza cine are putere de convingere mai mare pentru a-si satisface propriile scopuri si interese.
Negocierea este o componenta semnificativa in viata agentilor economici, fiind strans legata de inteligenta, intuitia si puterea de anticipare a individului. Totodata, calitatea de a fi un bun negociator trebuie cultivata si cizelata, iar acest lucru se intampla in timp, odata cu experienta.
O etapa foarte importanta pentru sesiunea propriu-zisa de negociere este pregatirea acesteia. Participantii trebuie sa stie foarte bine inainte sa inceapa negocierea ce pretentii au si cu ce doresc sa plece acasa. De asemenea este bine sa se studieze persoana cu care se vor desfasura negocierile, sa se cunoasca informatii despre cultura acesteia, etnia, obiceiurile, tara de origine si nu in ultimul rand, despre firma pe care o reprezinta. O metoda foarte buna de pregatire a negocierilor este simularea modului in care va decurge negocierea prin exersarea acesteia impreuna cu echipa de negocieri. Aceasta trebuie sa stie sa anticipeze orice situatie grea de care s-ar putea lovi in momentul negocierilor. Pentru a preveni dificultatile care ar putea fi intalnite in timpul negocierii, membrii echipei trebuie sa isi foloseasca imaginatia, experienta si inteligenta, acoperind astfel toate teritoriile unde ar putea sa ajunga discutia.
Alte elemente care tin de pregatirea negocierilor sunt locul de desfasurare, asezarea participantilor, decorul, mobilierul, momentul din zi, temperatura incaperii etc. Aceste detalii nu au o importanta foarte mare, insa pot face diferenta in cazul negocierilor stranse, si se pot transforma in avantaje pentru negociatorul care stie sa exploateze orice element din mediul inconjurator pentru a obtine situatii favorabile.
Cazurile de negocieri simple, cu o miza redusa, necesita o pregatire simplificata si rapida, care sa aiba in vedere doar mentionarea obiectivelor proprii si obtinerea informatiilor despre potentialul partener de afaceri.
In opinia specialistilor, primele minute din derularea unei negocieri sunt vitale pentru stabilirea atitudinilor generale si a gradului de influenta a fiecarui negociator. Acele prime minute vor stabili care dintre negociatori va castiga mai mult si care va ceda mai mult in urma negocierii.
In faza de debut a negocierii se va stabili ordinea in care se vor desfasura discutiile, regulile de baza ale negocierii si limitele care trebuiesc respectate de participanti.
In momentul pregatirii tactice, stabilirea pozitiei initiale a negociatorului reprezinta o chestiune de importanta majora. Specialisti in arta negocierii au concluzionat ca trebuie sa ceri mai mult decat poti obtine si sa oferi mai putin decat poti da. Este recomandabil ca in cazul in care partenerul face primul o oferta, chiar daca este avantajoasa, sa fie respinsa. In procesul negocierii trebuie sa se aiba in vedere faptul ca pentru orice se vrea a se obtine, altceva trebuie oferit in schimb.
In timpul desfasurarii negocierilor, partenerii trebuie sa fie atenti la semnalele transmise si sa transforme in ganduri constiente toate micile gesturi ale celuilalt.
Negociatorul nu trebuie niciodata sa fie in totalitate de acord cu partenerul, ceea ce ar exprima slabiciunea, dar nici sa afiseze respingere totala, fapt ce ar opri tratativele. Este bine ca in urma negocierilor sa se ajunga la un consens care sa ofere avantaje ambelor parti.
In cazul intalnirii unei situatii conflictuale, este necesar ca participantii la negociere sa adopte o atitudine calma si sa dea dovada de intelegere si stapanire de sine.
Finalizarea negocierii este practic momentul culminant al intregii discutii, deoarece atunci se reiau pe scurt punctele atinse si se face impartirea finala a "prazii de razboi". In momentul finalizarii negocierii se poate face o ultima oferta avantajoasa pentru cel care o emite, asigurandu-si in acelasi timp partenereul de respectarea celorlalte conditii. Foarte multe negocieri sunt pierdute in momentul incheierii, cand partenerul de negocieri face o ultima oferta si intinde mana pentru a bate palma, afisand prin limbajul trupului ca este ultima sa oferta si ca nu va da inapoi.
In concluzie, putem afirma cu usurinta ca arta negocierii este mai mult decat o simpla etapa in cadrul unei afaceri. Negocierea reprezinta acel proces care ilustreaza faptul ca persoanele mai capabile vor obtine mereu ceea ce isi doresc, oferind in schimb cat mai putin.
joi, 9 februarie 2012
Romania - economie de tranzitie
Capitalismul este sistemul economic care s-a dovedit a fi cel mai eficient in ziua de azi. Rezultatul cel mai important al economiei capitaliste este progresul nemarginit de reguli si restrictii, in sensul dorit de piata si adaptat nevoilor umane.
Economiile lumii se impart in 3 categorii importante: economiile dezvoltate (puternice), economiile aflate in stadiul de dezvoltare si economiile slabe.
In acest articol voi discuta despre situatia economica a Romaniei si problemele cu care ne confruntam ca natiune, din punct de vedere economic. Romania se situeaza in categoria tarilor care se afla in stadiul de dezvoltare, iar economia aici este intr-o continua evolutie si reforma.
Factorii care influenteaza o natiune si implicit economia acesteia de-a lungul istoriei sale sunt numerosi. Nu intamplator unele natiuni, sau chiar popoarele care constituie baza populatiilor unor natiuni, au parte de mai mult succes decat altele. Exemple de popoare de succes sunt cele germanice (Germania, Anglia, S.U.A., etc.) sau cele nord-europene (Norvegia, Suedia, Danemarca, etc.), care indiferent de climatul economic mondial, au obtinut constant crestere economica la nivel national si au avut economii si politici bazate pe corectitudine, lipsa coruptiei si o etica a muncii extraordinara. Acesti factori sunt decisivi pentru ca o economie sa functioneze la cel mai inalt nivel si pentru obtinerea de cele mai bune rezultate economice.
Romania este un popor predominant latin, cu influente balcanice, slavone, orientale si foarte putin germanice. Fondul genetic al natiunii noastre este doar unul dintre factorii care afecteaza performanta poporului de a obtine crestere economica puternica. Alti factori precum situatia economiei mondiale, relieful, clima sau tendintele actuale sunt la fel de importanti.
Ceea ce a determinat schimbari majore in economia Romaniei a fost perioada in care aceasta a intrat sub conducere comunista si a devenit o economie centralizata. Nu voi intra in detalii la acest subiect, deoarece exista suficiente relatari despre evenimentele ce au avut loc si succesiunea lor. Important pentru acest articol este de fapt ce s-a intamplat dupa revolutia din decembrie 1989, cand Romania a trecut de la republica socialista la republica democrata.
Ce a determinat evolutia slaba a economiei dupa revolutie?
In primul rand, Romania nu a avut nici un stat cu traditie democratica care sa-si exercite influenta in politica si economia sa, si nu a avut cu adevarat o actiune care sa elimine de la conducere toti fostii membri de partid comunist sau colaboratorii acestuia, asa ca la conducerea tarii au ramas practic aceeasi oameni, care acum se aflau intr-un nou regim politic si care s-au impartit prin diverse partide nou-infiintate. A doua problema importanta care a condus la o evolutie slaba a economiei Romaniei post-comuniste este noua constitutie, creata in 1991 in timpul mandatului lui Ion Iliescu, ce permite o vasta interpretare a legii, permitand astfel aparitia coruptiei. Coruptia este cel mai puternic inhibator al cresterii economice si duce la o evolutie mult sub potentialul maxim al unei natiuni, transformandu-i economia intr-un mecanism ineficient, lent, invechit si neperformant.
In Romania inca functioneaza o forma de capitalism primitiva, cu slabe contributii la bugetul de stat, din cauza desfasurarii activitatilor economice intr-o maniera infranata de institutiile statului si din cauza faptului ca nu sunt oferite privilegii economice celor mai eficienti. Indraznesc sa numesc acest model de capitalism ca fiind unul "de cumetrie".
Practic Romania trece in prezent printr-un continuu proces de transformare atat al economiei, cat si a politicii sale, si se confrunta cu dificultatile specifice acestui proces. Important pentru cresterea economica este sa se atraga investitori straini, insa acestia vor veni numai daca se vor simti incurajati in acest sens. Astfel legislatia trebuie adaptata pentru a determina firme straine sa isi desfasoare activitatea aici, trebuie redusa pana la cote minime coruptia si trebuie sa se creeze o infrastructura buna care sa suporte toate miscarile din interiorul tarii ce vin odata cu cresterea economica.
Din cauza nivelului ridicat al coruptiei din tara, Romania nu se poate lauda deocamdata cu o economie total functionala sau cu faptul ca gazduieste un capitalism eficient, insa anumite mutari importante care sa ajute tara noastra in acest sens au fost facute. Faptul ca am aderat la NATO si la UE este foarte semnificativ pentru evolutia economiei romanesti, si existenta Romaniei alaturi de popoare cu traditie democratica si capitalista in cadrul acestei aliante si uniuni economice duce Romania cu un pas mai aproape de telul suprem, acela de a ajunge printre tarile cu economii dezvoltate, depasind stadiul de tara cu o economie in dezvoltare.
Rolul fiecarui membru al societatii in acest proces de tranzitie este sa fie corect, sa respecte legea si sa caute sa obtina venituri mai mari prin oferirea de servicii si produse de calitate, stimuland astfel economia de piata si determinand intr-o mica, dar importanta masura, crestere economica la nivel national. Numai lucrand impreuna ca un sistem unit si compact vor reusi vreodata cetatenii (fie ca se afla intr-o functie de conducere sau nu) sa imbunatateasca situatia economiei romanesti.
Economiile lumii se impart in 3 categorii importante: economiile dezvoltate (puternice), economiile aflate in stadiul de dezvoltare si economiile slabe.
In acest articol voi discuta despre situatia economica a Romaniei si problemele cu care ne confruntam ca natiune, din punct de vedere economic. Romania se situeaza in categoria tarilor care se afla in stadiul de dezvoltare, iar economia aici este intr-o continua evolutie si reforma.
Factorii care influenteaza o natiune si implicit economia acesteia de-a lungul istoriei sale sunt numerosi. Nu intamplator unele natiuni, sau chiar popoarele care constituie baza populatiilor unor natiuni, au parte de mai mult succes decat altele. Exemple de popoare de succes sunt cele germanice (Germania, Anglia, S.U.A., etc.) sau cele nord-europene (Norvegia, Suedia, Danemarca, etc.), care indiferent de climatul economic mondial, au obtinut constant crestere economica la nivel national si au avut economii si politici bazate pe corectitudine, lipsa coruptiei si o etica a muncii extraordinara. Acesti factori sunt decisivi pentru ca o economie sa functioneze la cel mai inalt nivel si pentru obtinerea de cele mai bune rezultate economice.
Romania este un popor predominant latin, cu influente balcanice, slavone, orientale si foarte putin germanice. Fondul genetic al natiunii noastre este doar unul dintre factorii care afecteaza performanta poporului de a obtine crestere economica puternica. Alti factori precum situatia economiei mondiale, relieful, clima sau tendintele actuale sunt la fel de importanti.
Ceea ce a determinat schimbari majore in economia Romaniei a fost perioada in care aceasta a intrat sub conducere comunista si a devenit o economie centralizata. Nu voi intra in detalii la acest subiect, deoarece exista suficiente relatari despre evenimentele ce au avut loc si succesiunea lor. Important pentru acest articol este de fapt ce s-a intamplat dupa revolutia din decembrie 1989, cand Romania a trecut de la republica socialista la republica democrata.
Ce a determinat evolutia slaba a economiei dupa revolutie?
In primul rand, Romania nu a avut nici un stat cu traditie democratica care sa-si exercite influenta in politica si economia sa, si nu a avut cu adevarat o actiune care sa elimine de la conducere toti fostii membri de partid comunist sau colaboratorii acestuia, asa ca la conducerea tarii au ramas practic aceeasi oameni, care acum se aflau intr-un nou regim politic si care s-au impartit prin diverse partide nou-infiintate. A doua problema importanta care a condus la o evolutie slaba a economiei Romaniei post-comuniste este noua constitutie, creata in 1991 in timpul mandatului lui Ion Iliescu, ce permite o vasta interpretare a legii, permitand astfel aparitia coruptiei. Coruptia este cel mai puternic inhibator al cresterii economice si duce la o evolutie mult sub potentialul maxim al unei natiuni, transformandu-i economia intr-un mecanism ineficient, lent, invechit si neperformant.
In Romania inca functioneaza o forma de capitalism primitiva, cu slabe contributii la bugetul de stat, din cauza desfasurarii activitatilor economice intr-o maniera infranata de institutiile statului si din cauza faptului ca nu sunt oferite privilegii economice celor mai eficienti. Indraznesc sa numesc acest model de capitalism ca fiind unul "de cumetrie".
Practic Romania trece in prezent printr-un continuu proces de transformare atat al economiei, cat si a politicii sale, si se confrunta cu dificultatile specifice acestui proces. Important pentru cresterea economica este sa se atraga investitori straini, insa acestia vor veni numai daca se vor simti incurajati in acest sens. Astfel legislatia trebuie adaptata pentru a determina firme straine sa isi desfasoare activitatea aici, trebuie redusa pana la cote minime coruptia si trebuie sa se creeze o infrastructura buna care sa suporte toate miscarile din interiorul tarii ce vin odata cu cresterea economica.
Din cauza nivelului ridicat al coruptiei din tara, Romania nu se poate lauda deocamdata cu o economie total functionala sau cu faptul ca gazduieste un capitalism eficient, insa anumite mutari importante care sa ajute tara noastra in acest sens au fost facute. Faptul ca am aderat la NATO si la UE este foarte semnificativ pentru evolutia economiei romanesti, si existenta Romaniei alaturi de popoare cu traditie democratica si capitalista in cadrul acestei aliante si uniuni economice duce Romania cu un pas mai aproape de telul suprem, acela de a ajunge printre tarile cu economii dezvoltate, depasind stadiul de tara cu o economie in dezvoltare.
Rolul fiecarui membru al societatii in acest proces de tranzitie este sa fie corect, sa respecte legea si sa caute sa obtina venituri mai mari prin oferirea de servicii si produse de calitate, stimuland astfel economia de piata si determinand intr-o mica, dar importanta masura, crestere economica la nivel national. Numai lucrand impreuna ca un sistem unit si compact vor reusi vreodata cetatenii (fie ca se afla intr-o functie de conducere sau nu) sa imbunatateasca situatia economiei romanesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)