Conducatorul - sef sau lider?

"Liderul este cel care are capacitatea de a transforma viziunea in realitate" - Warren Bennis
"Lderul este un traficant de speranta" - Napoleon Bonaparte

Sef sau lider? O intrebare aparent inutila, tinand cont ca in esenta ambii fac in principiu acelasi lucru: conduc. Amandoi ating aceleasi teluri, fac lucrurile sa se intample, sunt motoare care pun in miscare mase de oameni pentru a indeplini anumite scopuri fixate. Este chiar atat de important modul in care se indeplineste un anumit scop? Conteaza daca oamenii care participa sunt fericiti cu ceea ce fac, sau daca scopul scuza mijloacele?
Inainte de a intra mai departe in detalii despre ce inseamna de fapt un lider si ce inseamna un sef, trebuie discutat despre ce inseamna nevoile umane. Acestea sunt foarte variate, difera de la un individ la altul si sunt elementele care ne motiveaza sa facem orice. Nevoile sunt cele care ne determina sa muncim, sa ne educam, sa aspiram la lucruri marete si sa incercam sa ne depasim pe noi insine.
Cu ceva timp in urma, nevoile umane puteau fi clasificate foarte clar, incepand de la cea mai bazica, nevoia de mancare, si urcand pe piramida nevoilor pana sus la nevoia de realizare personala. Aceasta structura era candva foarte realista vis-a-vis de fiinta umana, insa intre timp s-a intamplat ceva care a schimbat aceste lucruri. Oamenii sunt fiinte sociabile care, odata cu dezvoltare internetului, telefoniei mobile si a retelelor sociale au ajuns sa vada si sa observe locuri noi, sa vorbeasca cu oameni de la mii de km distanta si cel mai important, sa acumuleze cunoastere. Este foarte usor sa devii plafonat atunci cand te invarti in aceleasi cercuri unde sunt vehiculate aceleasi idei, insa odata cu aparitia fluxului facil al informatiilor online, acest lucru s-a schimbat, posibilitatile de cunoastere si ideile care izvorasc din dobandirea de informatii fiind nelimitate. Toate aceste schimbari care au survenit in viata oamenilor in ultimele decenii au dus la o dezechilibrare a necesitatilor indivizilor, stricand structura clasica a piramidei nevoilor. Astazi oamenii au nevoi din ce in ce mai specifice persoanei lor si de cele mai multe ori, din necesitatea de a fi in comeptitie cu semenii lor, ignora nevoile bazice pentru a isi satisface alte nevoi precum dezvoltarea personala, profesionala sau dorinta de cunoastere. Competitia dintre oameni a fost si este un factor ce stimuleaza indivizii, insa odata cu dezvoltarea retelelor si canalelor internationale de comunicare, competitia a devenit mai apriga. Astfel s-au schimbat nevoile umane, deoarece nu mai este suficient sa fii un om cu nevoi obisnuite pentru a putea face fata concurentei cu semenii. Atunci cand ceilalti pun mai presus munca prestata decat somnul sau distractia, este necesar ca si omul cu nevoi normale sa faca acelasi lucru, daca doreste sa-i depaseasca pe cei mentionati inainte. Concurenta dintre oameni, care sunt actori intr-un teatru coordonat de capitalism, este factorul care a dus la dezvoltarea societatii si a tot ce vedem in jur clasificabil ca "realizare umana". Practic economia se dezvolta de la sine daca oamenii sunt lasati sa fie in concurenta intre ei si dand frau liber nevoii lor de a castiga competitia cu ceilalti. Statul nu trebuie decat sa fie cel care stabileste regulile jocului si sa intervina foarte putin. Evident, lucrurile se intampla astfel intr-o democratie.
Intr-o organizatie sau o companie lucreaza diversi oameni cu o gama foarte variata de nevoi. Pentru a-i determina sa lucreze la unison spre a se atinge un tel comun, mai mare decat munca individuala prestata de fiecare dintre ei, conducatorul lor trebuie sa reuseasca sa ii determine sa depuna un anume volum de munca. Calea prin care face acest lucru si felul in care isi motiveaza subalternii sunt elementele care pot face un conducator sa fie lider sau sef. Oamenii raspund la anumiti factori care ii motiveaza, iar acest lucru difera de la individ la individ deoarece este in directa corelare cu nevoile persoanei in cauza. Motivarea este de doua feluri: pozitiva sau negativa. Prin motivare pozitiva se intelege ca exista o recompensa pe care un angajat o primeste daca duce la final o anume sarcina, iar prin motivare negativa se intelege ca un angajat va fi cumva pedepsit daca nu finalizeaza o anumita sarcina. Metoda prin care un conducator obtine ceea ce vrea de la angajati il transforma fie intr-un sef, fie intr-un lider. Motivarea negativa este calea simpla si cel mai des aleasa, fiind solutia sefilor. Acest tip de motivare functioneaza cu rezultate mediocre la majoritatea oamenilor si este acel gen de solutie universala, aplicata la scara larga de catre un management care nu investeste timp sau efort in analiza angajatilor sai.
Motivarea pozitiva, in schimb, este solutia liderilor, a oamenilor care inteleg ca acest gen de motivare scoate maximum din potentialul fiecarui angajat in parte si ca aduce cea mai mare crestere a productivitatii in firma. Problema cu acest gen de motivare, insa, este ca ea e specifica fiecarui angajat in parte. Pe cand orice om intelege o pedeapsa si va munci cat sa indeplineasca minimum de cerinte pentru a scapa de sanctiune, un angajat caruia i se promite o recompensa pentru un maximum de efort depus va face tot posibilul pentru a obtine acea recompensa si chiar adesea isi va depasi propriile limite, fiind motivat in mod pozitiv. Un bun lider trebuie sa observe ce anume motiveaza fiecare angajat in parte si sa ofere fiecaruia o recompensa personalizata, potrivita pentru pretentiile persoanei respective. Pe unii ii motiveaza respectul primit, pe altii banii, iar pe altii faptul ca li se acorda incredere. Exemplele de factori motivanti pot continua, insa un lucru este cert: odata indeplinite aceste cerinte, angajatii vor depune tot efortul pentru a efectua cat mai eficient sarcinile ce le-au fost date.
In urma informatiilor de mai sus, se poate concluziona ca abordarea aleasa pentru a determina oamenii sa munceasca este foarte importanta, deoarece o companie in care oamenii sunt fericiti si sunt motivati corespunzator functioneaza mult mai bine decat una unde frica domina orice zi obisnuita de munca. Companiile care aleg sa isi motiveze in mod pozitiv angajatii afiseaza un management inteligent, gandit sa functioneze pe termen lung si care scoate maximum din potentialul angajatilor. O cale de motivare bine aleasa este acel element care diferentiaza un banal sef de un lider ce inspira oamenii din jur, iar acest lucru aduce numai lucruri pozitive pentru companie si pentru mediul de lucru in general.